Peste
20 de gorjeni au fost umiliți în Islanda. Aceștia au plecat în vara anului trecut să muncească în Islanda,
prin intermediul unei agenții din această țară. După un timp, muncitorii români
au aflat că sunt discriminați și că li se plătește un salariu mai mic decât cel
minim acordat în această țară.
Unul
dintre cei care au fost plecați la muncă în Islanda este Valeriu Peptănatu,
fostul lider la galeria echipei Pandurii. Acesta a ajuns la începutul lunii
iulie în Reykjavik. „Am semnat un contract de muncă pe un anumit tarif, de
1.600 de coroane pe oră, pentru primele opt ore, şi 2.828 /oră pentru timpul
suplimentar şi zilele de sâmbătă (n.r. 1 Euro=135 de coroane). Pe aceeaşi
meserie, localnicii primeau cel puţin 3.000 de Euro. Am plecat iniţial şase
persoane, după care am ajuns să lucrăm peste 20 de persoane din Târgu Jiu. Am
lucrat în construcţii, ca muncitori calificaţi, dar noi eram plătiţi ca
necalificaţi. Agenţia primea de la firma executantă a lucrărilor mai mulţi
bani, iar la noi ajungeau sume diminuate. În plus, nu ni se calculau mereu
orele suplimentare“, povestește Valeriu Peptănatu.
Salariul era „ciuntit“ cu tot felul de taxe
Târgujianul
spune că li se opreau din salariu tot felul taxe, unele aberante, cum ar fi
pentru că dispun de o mașină pentru a fi transportați la locul de muncă. „Rămâneam cu 2.200 – 2.300 de euro pe lună,
dacă făceam minim 220 de ore pe lună, însă ni se oprea o sumă de 400 de euro pe
lună pentru cazare. Ni se mai opreau bani pentru abonamentul de telefon, pentru
maşina care ne ducea la serviciu, deşi noi plăteam combustibilul. Mâncarea era
foarte scumpă. Kilogramul de carne ajunge la 20 de Euro. O pâine costă 3-4
Euro. Mai rămâneam cam cu jumătate de salariu“.
Plătiți sub nivelul salariului minim din Islanda
Valeriu
Peptănatu s-a întors în România în luna octombrie, dar unii dintre colegii săi
au continuat să lucreze. De sărbătorile de iarnă, când s-au întors acasă,
aceştia nu au primit bonusul de 10% care li s-a oprit din salariu şi s-au
adresat sindicatelor. Atunci au aflat că primeau un salariu sub cel minim
garantat de stat. „Am primit, ulterior, de la instituţia din Islanda similară
Inspectoratului de Muncă de la noi tarifele cu salariile, iar tariful minim
orar era de 2.100 şi 3.700 pentru orele
suplimentare, iar noi munceam pe 1.600 şi 2.800. Munceam sub grila de
salarizare“.
„Ca să mă pot spăla, eu mi-am făcut abonament la o sală de fitness“
Condiţiile
de cazare erau îngrozitoare. Muncitorii români ajunseseră să locuiască chiar și
10-12 persoane într-o singură cameră, în paturi suprapuse. „La început am stat
în cameră patru-cinci persoane, după care sa ajuns să locuim 12 lucrători în
paturi suprapuse. A fost sesizată presa şi sindicatele din Islanda şi în urma
controalelor efectuate s-a constatat că la 80 de persoane nu era decât un duş
funcţional, o singură bucătărie. Mai erau camere în care exista un aragaz la
zece persoane total insuficient. Ca să mă pot spăla, eu mi-am făcut abonament
la o sală de fitness. Şi vremea era foarte dificil de suportat. Ploua în
fiecare zi şi trebuia să stai îmbrăcat în haine termice. Vara nu se întuneca
deloc“, a mai precizat Valeriu Peptănatu. Potrivit acestuia, agenția care i-a
dus la muncă în Islanda a fost amendată circa 18.400 euro și a fost închisă de
către autorități. Patroana și-ar fi deschis o nouă firmă, dar sindicatul care-i
reprezintă a contestat-o.
Articolul Umilințele trăite de zeci de gorjeni care au plecat să muncească în Islanda apare prima dată în Impact In Gorj.
