Zmeurul este un arbust cu lăstari târâtori, prevăzuţi cu ghimpi drepţi asemănători unor ace, tulpinile sale sunt arcuite la vârfuri, simple sau ramificate şi ajung până la 2 m lungime.
Frunzele sunt compuse din 3-7 foliole, dinţaţe pe margini, verzi pe faţa superioară, albicioase pe cea inferioară, datorită faptului că sunt acoperite cu perişori. Florile sunt mici, albe, cu 5 petale, iar fructele au culoare roşie, fiind gustoase şi aromate.Zmeurul este un arbust de pădure, făcându-şi loc, printre marii arbori, pe o arie geografică întinsă – de la câmpie şi până în zona subalpină.Acest arbust poate fi întâlnit, însă, şi în formă cultivată, dată fiind, mai ales, importanţa sa economică.
În ceea ce priveşte calitatea fructelor, se pare că fructele zmeurului din flora spontană au calităţi mai pronunţate şi sunt cu mult mai aromate. Valoare medicinală au, desigur, fructele zmeurului, dar, în primul rând, frunzele, din care se prepară infuzie sau decoct.
Compoziţie: pectine, acizi organici – citric şi malic, zahăr, fragarină, vitamina C, acizi liberi, albuminoide, caroten, tanin, cianină, acid succinic, acid salicilic, levuloză, cupru, calciu, fier, iod, potasiu, magneziu, fosfor, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E.
Acţiune: în funcţie de partea folosită din plantă (fructe sau frunze), preparatele obţinute din zmeur au efecte diuretice, laxative, depurative, astringente, antidiareice, dezinfectante, tonice şi stomahice.
Indicaţii terapeutice: zmeurul este recomandat în tratamente ale căilor respiratorii, rinichilor, ale tractului digestiv, precum şi în combaterea menstruaţiilor dureroase. Printre afecţiunile în care preparatele din zmeur dau rezultate se numără gastrita hiperacidă, faringita, diareea, anemie, astenia, afecţiunile febrile, ginecologice, tiroidiene, amigdalita, arsurile gastrice, ciclul menstrual neregulat, cistita, colici renale, congestia pulmonară, constipaţia, diabetul, dismenoreea, hipertensiune, hipotensiune, nefrite, obezitate, pielite, pirozis, prostată, reumatism, spasme gastrointestinale etc. În uz extern, frunzele de zmeur, sub formă de infuzie sau gargară, au efect benefic în următoarele afecţiuni: nevralgii dentare, erupţii tegumentare, abcese, furuncule, dermatoze, răni, conjunctivită, stomatită, faringită, laringită, inflamaţii ale gâtului.
Precauţii şi contraindicaţii
Din cauza conţinutului în oxalaţi, consumul îndelungat sau în cantităţi mari de zmeură sau de preparate din frunze este contraindicat celor care au litiază biliară sau renală. De asemenea, zmeura şi preparatele fitoterapeutice sunt contraindicate femeilor însărcinate în prima parte a sarcinii şi mamelor care alăptează, deoarece conţinutul mare de tanini poate reduce secreţia lactată.
În cosmetică
Fructele şi frunzele de zmeură pot opri procesul de îmbătrânire a pielii, prin conţinutul crescut de antioxidanţi. Ceaiul din frunze şi fructe uscate de zmeură au efecte vizibile asupra diminuării ridurilor, iar masca cu pulpă de zmeură este extrem de eficientă pentru tenurile grase, cu puncte negre şi acnee. Aceasta elimină celulele moarte, are acţiune astringentă, regenerează, catifelează şi conferă strălucire pielii.
Alexandra Cruceru
