Părintele sculpturii moderne, gorjeanul Constantin Brâncuși a fost figura centrală a ediției din acest an a Târgului de Carte Bookfest.
O nouă ediţie a volumului ,,O discuţie la Masa Tăcerii. Brâncuşi viu”, semnat de Romulus Rusan, a fost lansată vineri, 31 mai 2019, Târgul de Carte la Bookfest. ,,Cartea cuprinde 12 convorbiri cu 12 personaje, unele dintre ele mari personalităţi, precum Cella Delavrancea sau Miliţa Petraşcu ori inginerul care a construit ,,Coloana fără sfârşit”, deci 12 convorbiri cu nişte oameni care l-au cunoscut pe Brâncuşi. (…) Ei vorbesc despre cum era Brâncuşi ca om şi ca artist, nu în sensul că îi studiază opera, ci în sensul că povestesc cum lucra, de exemplu mărturiile inginerului Georgescu-Gorjan, care povesteşte cum a făcut el, cum a turnat coloana pe schiţe pe care i le dădea în fiecare dimineaţă”, a declarat poeta Ana Blandiana, la lansarea cărţii.
Paul Marinescu, director editorial la Editura Spandugino, unde a apărut volumul, a precizat că este vorba despre o a patra ediţie a cărţii: ,,Prima a fost în 1976. Faţă de toate celelalte trei ediţii, aceasta are în plus un material fotografic pe care ni l-a pus la dispoziţie doamna Sorana Georgescu-Gorjan din arhiva familiei. Sunt fotografii luate la ridicarea ,,Coloanei fără Sfârşit” de către inginerul Gorjan şi în care îl putem surprinde şi pe Brâncuşi, care filma evenimentul”.
De altfel, istoricul Sorin Antohi a spus că această carte cuprinde mărturii de la persoane care în 1976 erau în viaţă, care avuseseră privilegiul de a-l cunoaşte pe Brâncuşi viu şi îşi amintesc cum era acesta când trăia: ,,Aceasta este o comoară, pentru că, reeditată după atâţia ani, ne readuce imaginea proaspătă a unui Brâncuşi viu şi ne scoate din atmosfera de mitologie ajunsă până la delir produsă pe de o parte de media, în ultimele două – trei decenii, şi vorbeşte de la început fie de specialişti care l-au suprainterpretat pe Brâncuşi, uneori în forme incredibil de stupide şi de nepotrivite, fie au făcut încercări de a-l recupera pentru una sau alta din ideologiile culturale de la – să spunem – românismul fundamentalist al anilor ‘30 până la comunism”.
,,Brâncuși ne fascinează pe toți…”
Invitaţi de Institutul Cultural Român (ICR) la evenimentele de lansare de la Târgul de Carte Bookfest, care s-au desfășurat până pe 2 iunie, scriitorii şi cercetătorii Doina şi Ştefan Lemny, stabiliţi în Franţa din 1990, au povestit despre cărţile lor şi despre cum prezintă cultura română în Franţa. ICR este partener al evenimentelor de lansare a ediţiilor în limba română la ,,Brâncuşi şi Marthe sau povestea de iubire dintre Tantan şi Tonton” şi ,,Brâncuşi & Duchamp. Povestea unei prietenii, corespondenţa”, semnate de Doina Lemny şi publicate de Editura Vremea, ce au avut loc vineri, 31 mai 2019, pe scena ARENA.
Autoarea reuneşte, în volumul ”Brâncuşi şi Marthe sau povestea de iubire dintre Tantan şi Tonton”, corespondenţa dintre Brâncuşi şi dansatoarea elveţiană Marthe Lebherz, venită la Paris să-şi desăvârşească studiile. Marthe Lebherz a fost una dintre marile iubiri ale artistului.
Devenită secretară a sculptorului, ea s-a ocupat de atelierul acestuia în timpul în care Brâncuşi era în Statele Unite pentru a-şi pregăti expoziţia de la Brummer Gallery. ,,Marthe este singura femeie cu care Brâncuşi s-ar fi căsătorit”, spune Lemny. ”Brâncuşi ne fascinează pe toţi, pentru că a reuşit să se impună în faţa celor mai mari artişti ai epocii”, a mai spus autoarea, specialist în sculptura din prima jumătate a secolului XX şi curator al expoziţiei Brâncuşi care va deschide Festivalul Internaţional de Artă EUROPALIA 2019, la începutul lunii octombrie.
Potrivit comunicatului emis de Departamentul de Comunicare al Institutului Cultural Român, despre experienţa din Franţa, cercetătoarea punctează: ,,După ce pleci, nimeni nu te aşteaptă cu braţele deschise. Am avut şi satisfacţia, muncind cu pasiune, cum am făcut-o şi în ţară la Muzeul de Artă din Iaşi, să pot lucra în acelaşi domeniu, la Muzeul Naţional de Artă Modernă, Centrul Pompidou din Paris. Nu cred că s-a pus vreodată problema, în Franţa, dacă sunt româncă sau nu. M-am dedicat lui Brâncuşi şi altor artişti, pentru că lucrez la Centrul Pompidou, în cadrul Colecţiilor moderne”. Cercetătoarea spune că nu s-ar mai întoarce definitiv în România: ,,Cuibul nostru este acum în Franţa”.
Izabella Molnar
