Simțea. Mintea plăsmuia, febril, contururile. Cu toate acestea mâinile sale nu se ridicau la înălțimea plăsmuirii. Nu putea da glas și aripi fantasmelor care-i populau imaginația. Și cât ar fi vrut! Le simțea cetluite, undeva între imaginar și real… Nu spusese nimănui și nici nu arătase încercările sale cuiva… La ce bun? Încă nu putea elibera ceea ce simțea…
Ca ucenic în bijuterie nu era lăsat să facă prea multe. Abia deprindea tainele: topire, turnare,…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
