,,Silvia, unde ești? Haide, plecăm…”
Silvia răspunse chemării părintești. Mașina porni în trombă, către satul bunicilor, leagăn al bucuriei și copilăriei ei… De copiliță, Silviei îi plăcuse a cânta: ,,O moștenește pe bunică-sa!” spunea mândru, ca un păun, oricui voia să audă, bunicul Ioan! Avea dreptate. Întru totul. Silvia moștenise talentul și vocea, puternică, de alto a bunicii, însă nu se oprise la atât: ai bunicii erau și ochii albaștri, acel…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
