La 1 septembrie 2019, care a fost şi prima zi a Noului an bisericesc, dar şi Duminica a 11-a după Rusalii, Ap. 1 Corinteni 9, 2-12; Ev. Matei 18, 23-35, (Pilda datornicului nemilostiv), Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească, la aniversarea unui veac de la sfinţirea Bisericii cu Hramul «Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil» din Parohia Teleşti Moşneni sau Teleştii de Sus, împreună cu un sobor ales de preoţi şi de diaconi din Protoieria Târgu-Jiu Nord, în frunte cu Preacucernicul Părinte Protopop, Pr. Marian Mărăcine. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul Psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie», din Craiova, iar asistenţa tehnică a oficierii slujbei a fost asigurată de către domnul Ionuţ Stanciu, de la Mitropolia Olteniei. Printre credincioşii participanţi la slujbă, poate fi remarcată prezenţa unor personalităţi de frunte ale culturii şi ale şcolii gorjene, printre care a domnului prof. dr. Ion Mocioi, dar, şi a domnilor profesori Sabin Cornoiu şi Grigore Mischie, autorii unei excelente reviste aniversare intitulate «Un veac de existenţă», o veritabilă publicaţie profesionistă, frumos ilustrată şi bine documentată în legătură cu istoricul bisericii şi cu tabloul portretistic al iniţiatorilor şi al ostenitorilor care s-au dăruit cu trup şi suflet unei cauze nobile, aceea de a da viaţă unui proiect de construire a unei biserici mari şi frumoase de care oamenii locului aveau atâta nevoie! Cu acest prilej, preacucernicii părinţi slujitori ai bisericii, Pr. Gheorghe Cornoiu, care a slujit trei decenii şi jumătate în această biserică, dar şi Pr. Vasile Buzuloiu au fost ridicaţi la rangul bisericesc de iconom stavrofor, iar în final, au primit gramate chiriarhale de mulţumire din partea Mitropoliei Olteniei: d-l Mischie Ion, primar, d-l Bâldea Romulus – consilier, d-l Cornoiu Florian – consilier parohial şi d-l Mareş Ilie. În mesajul adresat celor prezenţi, Preacucernicul Părinte Protopop, Pr. Marian Mărăcine a început prin a spune că istoria bisericii se asociază cu istoria satului Teleşti-Moşneni sau Teleştiul de Sus, înscris în hrisoave la anul 1483, deoarece a început construcţia sfântului lăcaş în anul 1909, fiind finalizată şi sfinţită la 13 octombrie 1919 de către PS Episcop al Râmnicului şi Noului Severin, Alexie Şerban-Craioveanul, cu hramul «Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil», iar, ca urmare a trecerii vremii şi a unei stări de degradare avansată, s-au efectuat reparaţii în anul 1974, ulterior, în anii 1979 şi 2001, iar în anul 2012 s-a restaurat pictura din interiorul şi din exteriorul bisericii, pentru ca la 8 noiembrie 2013, de ziua hramului comunităţii locale, biserica să fie resfinţită de către ÎPS Părinte dr. Irineu, Mitropolitul Olteniei. În concluzia mesajului transmis, Preacucernicul Părinte Protoiereu a subliniat că această biserică reprezintă o mărturie vie a faptului că locuitorii satului şi-au păstrat credinţa de-a lungul timpului şi au întărit această credinţă în ultimul veac de existenţă a sfântului lăcaş! Preotul Paroh, Vasile Buzuloiu şi domnul primar, Ion Mischie au mulţumit Ierarhului Olteniei pentru grija şi dragostea manifestate pentru lăcaşele de cult din această cunoscută şi străveche vatră de locuire a Gorjului!
,,Dumnezeu este Cel în faţa căruia păcătuim şi El aşteaptă îndreptarea noastră”
În cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească, Mitropolitul Olteniei a pornit de la aprecierea că o asemenea aniversare de anvergură este şi un prilej fericit de a ne aduce aminte de înaintaşii noştri, care s-au străduit să lase urmaşilor lor o construcţie impresionantă în această localitate, lucru care dovedeşte că acei care au plecat din lumea aceasta, nu au dispărut, ci, sunt prezenţi, sunt vii, căci omul, numai cu trupul se dovedeşte muritor, dar, cu sufletul este veşnic înaintea Lui Dumnezeu! ,,Aşadar, când îi pomenim pe cei răposaţi, a precizat Mitropolitul Olteniei, noi le pomenim sufletele lor, iar mormintele rămân locuri de amintire şi de comemorare a credincioşilor bisericii noastre. Această sărbătoare este numai un moment, însă, cu mult înainte de o sută de ani, aici au trăit creştini ortodocşi care au săvârşit fapte vrednice de pomenire, iar acum sunt înaintea Tatălui Ceresc, se roagă pentru cei care le-au urmat exemplul şi le-au urmat credinţa! Biserica este «mama» tuturor, a celor care au murit şi a celor care sunt vii, pentru că biserica este nemuritoare şi veşnică, este trupul tainic al Domnului, în care toţi suntem cuprinşi, când formăm acest «foc nestins», pământesc şi duhovnicesc, de care nu ne putem despărţi niciodată! De aceea, biserica îi pomeneşte pe toţi, se roagă pentru toţi, fiindcă noi am moştenit «comoara» de mare preţ a învăţăturii noastre ortodoxe, pentru a fi prezenţi mereu la biserică, unde ne împărtăşim cu trupul şi cu sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Deci, Îl avem pe Dumnezeu de Tată şi avem Biserica de «mamă», iar Tatăl Cel din ceruri este permanent prezent în sufletul şi în viaţa noastră, pentru că El ne-a făcut, aşa cum spunem la Taina Sfântului Botez, chiar dacă ne-am născut din părinţi trupeşti, fiindcă Dumnezeu plămădeşte trupul nostru în pântecele mamei, iar sufletul este «aşezat» în acest trup, ca împreună să formeze o persoană, un om! Astfel, noi avem trup şi suflet, avem partea materială şi partea spirituală, care nu se despart niciodată una de alta, doar atunci când Dumnezeu stabileşte ca noi să părăsim lumea aceasta şi să trecem la viaţa veşnică. Părintele Ceresc ne iartă de păcatele noastre lumeşti din această viaţă pământească, aşa cum spunem în Rugăciunea Domnească «Tatăl Nostru»: «Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri», iar cuvintele acestea descriu viaţa noastră, cu greşelile ei, cu neputinţele ei, dar, în acelaşi timp şi cu îndreptarea ei! Dacă Mântuitorul Hristos vorbeşte despre păcat, tot El vorbeşte şi despre iertare! E adevărat că diavolul ne ispiteşte să greşim în multe feluri, dar, Mântuitorul ne călăuzeşte ca să mergem spre Împărăţia cerurilor. De aceea, Dumnezeu ne-a dat pocăinţa, ca să nu rămânem fără «plată» cerească, ne-a dat îndreptarea, pentru că Dumnezeu este Cel în faţa căruia păcătuim şi El aşteaptă îndreptarea noastră”, prin aceste cuvinte, Mitropolitul Olteniei făcând o trecere subtilă şi plină de conţinut la Pericopa Evanghelică a Duminicii a 11-a după Rusalii, pe care a presărat-o cu adevărate argumente şi sublinieri teologice ale unei veritabile «lecţii» a iertării aproapelui, a celui care ne-a greşit nouă de atâtea ori în viaţa aceasta!
,,A ierta pe cel de lângă tine este o mare valoare, e un lucru minunat, pentru că este condiţia iertării tale”!
În partea finală a cuvântului de învăţătură duhovnicească, Ierarhul tuturor credincioşilor de pe cuprinsul Olteniei a atras atenţia că Dumnezeu este Creatorul nostru şi al tuturor bunătăţilor care se văd şi al celor care nu se văd, El este dătătorul de viaţă, El ne-a dat fiecăruia dintre noi daruri multe, «câte un talant», deci, o mulţime de valori cu care suntem înzestraţi încă de la naştere. Pentru toate aceste daruri, noi nu am dat nimic, dar, să nu uităm că întotdeauna, Cel Milostiv ne dă la fiecare în parte ceea ce avem! Cu măsura judecăţii vârstei pe care o avem fiecare, arată Mitropolitul Olteniei: ,,Dumnezeu ne-a oferit darul mântuirii, pentru că L-a trimis pe Fiul Său ca să ne scoată din robia diavolului şi a morţii! Şi pe noi ne ispiteşte diavolul să facem păcate, ca să ne «zidim» iadul, de aici de pe pământ, urmând ca să fim osândiţi! Dar, Mântuitorul Hristos ne-a scos din robia morţii, ne-a salvat prin Crucea Sa, pentru că a luat asupra Sa păcatele noastre, durerile şi suferinţele noastre, iar, pe toate acestea, le-a răstignit pe Cruce şi le-a biruit, ca noi să avem viaţă veşnică, intrare la Tatăl Ceresc şi moştenirea Împărăţiei cerurilor! Mântuirea înseamnă apropiere de Dumnezeu, deci, să dăm inima Lui Dumnezeu, pentru că inima noastră, prin grijile acestea lumeşti, e risipită în fiecare din plăcerile şi poftele noastre! Dacă cineva e stăpânit de lăcomie, inima lui este împărţită de acest demon! Cum omul are ceva din toate patimile şi păcatele lumeşti, înseamnă că inima lui e risipită în toate direcţiile! Dacă Îi dăm inima Lui Dumnezeu prin rugăciune, ea este reunită! Ca să dobândim mântuirea noastră, avem nevoie de iertarea Lui Dumnezeu! Condiţia esenţială pentru a fi iertaţi de păcatele noastre este de a ierta şi noi celor carte ne-au greşit de atâtea ori! Înaintea Lui Dumnezeu, noi greşim cu gândul, cu fapta, iar, faţă de semenii noştri, putem greşi în mai multe feluri! A ierta pe cel de lângă tine este o mare valoare, e un lucru minunat, pentru că este condiţia iertării tale! În viaţa noastră avem nevoie de iertare! În familie oamenii se ceartă pentru că nu ştiu să se ierte! Au greşit cândva şi ţin în suflet această răutate, chiar cu preţul de a ajunge de ocară înaintea comunităţii! Multe lucruri rele se întâmplă pentru că nu ne iertăm unii pe alţii! Dacă nu iertăm, nici Dumnezeu nu ne iartă pe noi, pentru că sunt oameni care mor neîmpăcaţi unii cu alţii, umblă prin judecăţi, pentru că nu sunt în stare să se ierte! Să nu uităm că în momentele în care nu suntem în stare să iertăm, diavolul ne îndeamnă la ură şi la duşmănie! Pacea este cea mai bună virtute şi cel mai bun lucru pe care trebuie să-l avem în viaţa noastră! Dumnezeu este milostiv şi iubitor de oameni, pentru că El nu poate avea copii care nu iartă şi nu sunt îngăduitori unii cu alţii! Să ne străduim să avem pe limbile noastre cuvintele iertării, ca Dumnezeu să ne ierte păcatele noastre! Nu uitaţi, când spuneţi «Tatăl Nostru» şi ajungeţi la cuvintele «şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri», că trebuie să iertăm pe oricine care ne-a greşit! Să iertăm pe cei care ne-au greşit nouă, iar Dumnezeu ne va ierta pe noi şi ne va da veşnica fericire în Împărăţia cerului, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
