M-am tot întrebat de ce dimineața Aurel e treaz și până seara umblă pe două cărări.
Cineva îi ia mințile și el umblă mereu în extaz.
Și l-am întrebat într-o zi pe la prânz, când parcă mai era în mințile lui, Aurelian frate nu-i frumos și asta tu o știi.
Ehei, ce știi tu un copil.
Adevărul era altul.
Pe la douăzeci de ani, s-a dus el la un bal, balurile pe atunci se țineau la Căminul Cultural, lângă școală. El era elev la liceu în ultimul an, coleg cu mine….
