Mi s-au muiat privirile sub vraja bradului înalt, maiestuos și verde, lângă care mă simțeam atât de mică. În mine își făcuseră loc: mirosul de pădure vie, ușor umedă de picături mici de rouă, de pământ lutos, de iarbă ascunsă pentru somn, și nu știu cum, de gutuie pârguită, înviate toate, după o noapte rece de iarnă capricioasă. Simțeam că trebuie să îmbrățișez aerul parfumat cu viață, să-l duc până în străfundul ființei mele, să-l las acolo,…
