În ziua de 2 iunie 2019, în Duminica a 6-a după Sfintele Paşti, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, ajutat de un ales sobor de preoţi şi diaconi din care a făcut parte şi Preacucernicul Părinte Protoiereu, Pr. Iulian Mărgineanu, a oficiat Sfânta Liturghie şi slujba de resfinţire a Bisericii cu Hramul «Sfântul Mare Muc. Dimitrie – izvorâtorul de mir», din Parohia Prigoria, filia Bucşana, comuna Prigoria, Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti, judeţul Gorj! Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul Psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie», din Craiova, iar asistenţa tehnică a oficierii slujbei a fost asigurată de către domnul Ionuţ Stanciu.
Biserica ce s-a sfinţit în această zi de început de vară a fost construită între anii 1988-1991 şi fost sfinţită de către PS Damaschin, după care s-a refăcut pictura în tehnica frescă, între anii 2007-2010, sub păstorirea Preacucernicului Pr. Petre Dobriţescu, având ajutorul Ministerului Cultelor, al Consiliului local şi al credincioşilor din parohie. În final, preotul paroh le-a mulţumit enoriaşilor pentru participarea la această sfântă slujbă, ca şi Înaltului Ierarh al Eparhiei Olteniei. La rândul său, doamna Primar, Iuliana Iliescu, a considerat că aceasta este o zi deosebită în viaţa întregii comunităţi din Prigoria, spunând: ,,Mă bucur că au participat enoriaşi din toate satele acestei comunităţi, iar evenimentul va rămâne în amintirea noastră, a autorităţii administraţiei publice locale şi a enoriaşilor. Mulţumim şi pentru slujba oficiată şi sper din toată inima să mai am ocazia să particip la astfel de evenimente care se leagă de ceea ce înseamnă destinele acestei comunităţi”.
,,Viaţa şi speranţa noastră sunt legate de credinţa în Dumnezeu”
În cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească, ÎPS IRINEU a apreciat că: “Astăzi este o zi de sărbătoare pentru cei care au venit la sfânta slujbă, dar şi pentru cei care au participat la înfrumuseţarea sfântului lăcaş, pentru că biserica reprezintă pentru noi «inima care pulsează» viaţă pentru toţi credincioşii din localitate şi din împrejurimi. Oriunde vom merge, vedem că biserica este aceea care ne veghează şi ne înconjoară cu dragoste, atunci când suntem la vârsta fragedă a copilăriei şi la vârsta adolescenţei, apoi la bătrâneţe! Întotdeauna căutăm biserica, pentru că este mama noastră, care ne poartă de grijă în tot ceea ce facem! Ea ne botează când suntem prunci, ne spovedeşte şi ne împărtăşeşte prin preot, ne cunună când întemeiem o familie, ne poartă prin rugăciune, după ce trecem din această viaţă în Împărăţia cerurilor. În tot ceea ce facem, nu poate să lipsească biserica, iar, dacă ar lipsi vreodată, am rămâne fără viaţă şi fără speranţă, în acelaşi timp! Viaţa şi speranţa noastră sunt legate de credinţa în Dumnezeu, iar credinţa creşte şi se dezvoltă prin rugăciunea bisericii, prin rugăciunile noastre, prin Sfânta Liturghie, prin tot ceea ce facem fapte bune pentru mântuirea noastră. În felul acesta, biserica este cea care ne păstrează în interiorul ei, pe cei care au trecut din viaţa aceasta, pe cei care sunt prezenţi şi cei care vor veni după noi. La Sfânta Liturghie şi la rugăciunile noastre, la parastase şi la înmormântări, amintim pe cei care iubesc buna cuviinţă şi frumuseţea «Casei Lui Dumnezeu». Astăzi, împreună cu noi s-au bucurat strămoşii noştri, cei care ne-au lăsat nouă ceea ce ei au agonisit, ca şi noi, la rândul nostru să o dăm celor de după noi, împreună cu credinţa şi cu evlavia noastră faţă de biserică, pentrui că toate se leagă prin liantul dragostei pe care o avem unii faţă de alţii, iar Cel Care ne întăreşte este Însuşi Dumnezeu, izvorul dragostei noastre! Ori de câte ori avem necazuri şi nevoi, venim la biserică”, a subliniat Ierarhul Mitropoliei Olteniei!
,,De câte ori spunem adevărul, Dumnezeu este lângă noi şi în noi”
Prin sintetizarea conţinutului Pericopei Evanghelice a Duminicii a 6-a după Sfintele Paşti, Chiriarhul bisericilor din Oltenia a vorbit despre vindecarea orbului din naştere, cel care cerea milă, iar acum, Îl întâlneşte pe Mântuitorul Hristos, ca să primească vindecarea sufletului şi a trupului său. Sfântul Evanghelist Ioan vorbeşte într-un chip deosebit despre această minune a Mântuitorului Hristos, Lumina cea veşnică şi nepieritoare care a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, iar, în esenţă, ni se aminteşte despre cauza bolii, a suferinţei, ca şi a morţii, pentru că păcatul este cel care îl orbeşte pe om, care aduce boală, ca după aceea să vină şi moartea, care pune capăt zilelor noastre din lumea aceasta, ca trupul să meargă în pământul din care a fost alcătuit, iar sufletul să se ridice la ceruri. Întotdeauna, păcatul este acela care aduce boala, tristeţea, care aduce moartea. Să spunem că există o suferinţă pe care Dumnezeu o dă anumitor persoane, pentru a arăta puterea Lui tămăduitoare! Aşa au fost sfinţii care au pătimit şi au îndurat chinuri, ca să primească, după aceea, cununa cea nevestejită a Împărăţiei cerurilor. “Ştim din viaţa noastră, a precizat Mitropolitul Olteniei, că nu putem avea un anumit lucru fără osteneală! Dacă vrem să avem carte, trebuie să învăţăm, dacă vrem să ajungem oameni de cinste şi oameni corecţi în societate, trebuie să înfrumuseţăm sufletul şi trupul nostru! Ca să devenim credincioşi, oameni evlavioşi ai bisericii, trebuie să luptăm cu patimile, cu păcatele, cu ispitele, cu gândurile rele! Trebuie să facem un efort deosebit ca să biruim, atât firea noastră, cât şi ispita diavolului şi răul din lumea în care trăim! Diavolul ne răneşte cu «săgeţile» sale, dar, dacă ne rugăm şi facem semnul sfintei cruci, el fuge de la noi, pentru că nu poate răbda această putere a Milostivului Dumnezeu, Cel Care S-a răstignit pentru noi! Dacă ştim să dăm daruri bune copiilor noştri, cu atât mai mult este Dumnezeu dăruitorul cel bogat şi milostiv care împarte fiecăruia, fără părtinire şi fără să ţină cont de păcatele noastre! Durerile şi suferinţele pe care le răbdăm sunt mântuitoare în măsura în care Îi mulţumim Lui Dumnezeu pentru acestea şi aşteptăm de la El mângâierea şi sănătatea, iar dacă El consideră că trebuie să răbdăm mai mult, atunci, ştim că toate sunt pentru viaţa veşnică! Aşadar, Mântuitorul Hristos ne cheamă la el şi ne spune: «Veniţi, toţi binecuvântaţii Tatălui meu, de moşteniţi Împărăţia cerurilor! Veniţi, toţi cei care aţi luat jugul meu, şi vă veţi odihni!». Pătimind în lumea aceasta, sfinţii s-au aşezat la veşnica odihnă în ceruri, iar, dacă noi vom suferi cu multă răbdare şi cu mulţumire la Dumnezeu, vom fi încununaţi în Împărăţia Tatălui ceresc! Invidia şi răutatea duc la boală mentală, la paranoia! De câte ori spunem adevărul, Dumnezeu este lângă noi şi în noi! Pe noi ne vindecă Însuşi Dumnezeu, Care este Adevărul! Când spunem adevărul, noi luptăm împotriva minciunii, împotriva răutăţii şi a răului” a reiterat ÎPS Irineu!
,,Sfânta Liturghie, care este Împărăţia Lui Dumnezeu pe pământ”
În încheierea cuvântului de învăţătură, Mitropolitul Olteniei a apreciat că remediile şi medicamentele pământeşti sunt folositoare, pentru că Dumnezeu le-a lăsat şi ne dă posibilitatea să ameliorăm organele noastre vitale, dar, ele trebuie însoţite de puterea dumnezeiască, ceea ce înseamnă că atunci când luăm medicamente şi ne tratăm, să însoţim tratamentul cu sfânta rugăciune, pentru că altfel, nu-şi face efectul! ,,Să ne însoţim tratamentul cu Sfânta Spovedanie şi cu Sfânta Împărtăşanie, pentru că acestea sunt «medicamentele» nemuririi! Să nu lăsăm Spovedania la sfârşitul vieţii, pentru că diavolul ne va întuneca mintea înainte ca noi să ne curăţim şi să plecăm curaţi în Împărăţia cerului. Mulţi greşesc, atunci când amână pocăinţa, iar cel mai mare păcat pe care îl iubeşte diavolul este amânarea! Amâi de pe o zi pe alta să mergi la biserică, amâi de pe o zi pe alta ca să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti, dar, nu ştii când vine sfârşitul şi încremenesc şi gura şi ochii omului! Maturitatea credinţei orbului vindecat se observă la finalul Evangheliei Sfântului Ioan, deoarece credinţa în Fiul Lui Dumnezeu cere după sine şi mărturisirea ei, pentru a-i întări şi pe alţii! Când spunem un cuvânt de îmbărbătare unui bolnav, acesta îl scoate din boală, fiindcă rugăciunea credinţei îl vindecă pe cel bolnav! La biserică avem pentru fiecare moment al vieţii noastre, pentru fiecare vârstă, avem rugăciune, avem puterea Lui Dumnezeu, iar, mai presus de toate, avem Sfânta Liturghie, care este cu adevărat, Împărăţia Lui Dumnezeu pe pământ! Aici ne rugăm Tatălui ceresc, Fiului Său, aici ne rugăm Sfântului Duh, deci, Sfânta Treime este întotdeauna prezentă în mijlocul nostru! În această zi sfântă învăţăm că orbirea trupească se poate vindeca! Mântuitorul Hristos ne vindecă, atunci când ne rugăm Lui, când folosim cuvintele Lui din Sfânta Evanghelie şi din sfintele rugăciuni! Iar, după ce ne-am vindecat, să mărturisim că El este Fiul Lui Dumnezeu, Care a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi! În societatea noastră, unde sunt multe lucruri care ne îndeamnă să ne îndepărtăm de biserică, prin propaganda care slăbeşte sufletele celor slăbiţi în credinţă, cei «căldicei» şi care se răcesc imediat, trebuie să înţelegem că Sfânta Evanghelie întăreşte convingerea noastră că trebuie să stăm în comuniune cu Dumnezeu, prin rugăciune! Astfel, ne va vindeca de toată boala care seamănă cu «albeaţa» din ochii noştri, de îndoielile din credinţa noastră, ca să ne apropiem de Mântuitorul Hristos, Care ne va da vindecare! Să facem experienţa aceasta cu propria noastră viaţă! Să nu ne uităm în dreapta şi în stânga, ca să luăm exemple de la unii şi de la alţii, ci, de la sfinţii cărora le purtăm numele, de la Maica Domnului, de la toate puterile cereşti! Aşadar, în această zi sfântă şi binecuvântată, cu soare blând, în care am sfinţit această frumoasă biserică, icoanele, deci, în această zi în care aţi primit cu toţi de la Sfânta Liturghie Harul Duhului Sfânt, să păstraţi această dumnezeiască sfinţenie cu multă grijă în sufletele dumneavoastră, iar, tuturor celor care v-aţi ostenit, rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă răsplătească însutit şi înmiit, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
