Prietenul meu nucul, despre care am vorbit mai demult, simt că a fost cândva în realitate, iar, acum e doar în amintire, dar, am simţit că ieri, el nu mai sfredelea pământul cu rădăcinile sale, nici nu-și mai înălța crengile spre cer, pasările nu se mai prindeau de ramurile sale, el nu se mai legăna în bătaia vântului. Puteam accepta că niciodată nu voi mai sări prin crengile lui, însă gândul că el nu mai era niciunde în acestă lume, că el dispăruse cu totul…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
