1.Ei, uite, da, te acuz, Melancolie, sora mea de disperare! Mecanicul de locomotivă şuieră El-Gahel. „Copile, să stai la fereastră, să mai vezi şi tu lumea!” Mama îmi făcea dârză cu mâna, încă enorm, neverosimil de frumoasă, cu un ghiocel la ureche. Deşi veche, rochia de pe ea vădea o princiară eleganţă. O învăluia o aură bizantină, o levantină expresivitate. „Lumea, copile, e un drum care se autodevoră. Tu să nu ieşi din (h)oră!”
2. Oh, Melancolie, de…
