Pirul este o plantă ierboasă cu tulpină înaltă de 1-1,5 m, de culoare verde-cenuşie. În partea superioară face un spic asemănător cu cel al grâului. Rădăcina este foarte adâncă, lungă de mai mulţi metri şi ramificată. Chiar dacă este tăiată în bucăţi, reface planta din fragmentele rămase. Totuşi, tocmai aceste rădăcini sunt cele care dovedesc proprietăţi terapeutice şi se recoltează primăvara şi toamna ca produs medicinal.
Compoziţie: Rădăcinile de pir conţin triticină, inulină, mucilagii, o cantitate mică de ulei volatil format în principal din agropiren, săruri de potasiu şi fier, carotenoizi, vitamine din grupul B.
Acţiune: diuretică, depurativă, sudorifică, antibacteriană, antifungică, antihipertensivă, remineralizantă
Indicaţii terapeutice: ca plantă medicinală, pirul are efecte benefice în inflamaţiile tubului digestiv, afecţiunile căilor urinare, infecţiile respiratorii şi reumatism.
Administrare:
În general, pirul se foloseşte în ceaiuri compuse, alături de alte plante cu acţiune sinergică. Infuzia se poate prepara din 1 linguriţă de rădăcină mărunţită la 1 cană cu apă. Se beau 3 căni pe zi. Decoctul se prepară din 1 linguriţă de rădăcină mărunţită, la 1 cană cu apă. Se fierbe 5 minute şi se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi.
Alexandra Cruceru
