Pălărierul e singur azi, își destramă privirile de sticlă, în sus, către brazi, zdrențuită îi e și haina. De jos, dinspre apă, unde căprioarele se adapă, pe un scaun papal, tăcut, un papagal, într-o colivie de sârmă ghimpată, scârmă într-un rest de lut, căci Ucraina pare a fi paradisul pierdut.
Pălărierul îngână o șansonetă sperând să-i rămână drept moștenire miliarde de lire.
De fiecare dată găsește în ea o voluptate secretă.
Pe fereastră vor intra…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
