Imaginea din iconografie părea atât de vie! Iordanul avea ape limpezi, vad larg, la vremea Botezului. Când a ajuns el ca un pârâu cu apa colbuită, cu albia îngustă, de-abia susurând? Îl secătuise Marea Moartă? De ce nu exista și o reciprocă a curgerii? Ce îi dăruia marea această fără viață lui, măcar în ziua Botezului? Apa ei atât de sărată era incompatibilă cu viața. Și-atunci, degeaba i se sporea debitul. Singura bucurie rămânea Valea Iordanului, plină de…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
