Peste florile de prun se revarsă cerul brun. Peste florile de tei levitează anii mei. Și cu-același înțeles la mijloc de codru des ies din pajiștea cea sfântă păsările și cuvântă.
Înc-un soare dintre lacuri apare adus de veacuri și-al lor soarele din șes toate tâlcurile-și țes. Numai omul după leacuri opropsit de-atâtea fleacuri ce politica-i provoacă precum porcii de la troacă, dus cu ochii peste Criș, din hugeac de aluniș peste Dunăre și Prut, dintr-un paradis…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
