Când aud de Tudor Vladimirescu, îmi vine imediat în minte o amintire dintr-un timp mai mult sau mai puțin îndepărtat – și-i musai s-o iau pe urmă-i. Și ajung la Slatina de Olt, orașul adolescenței mele – și poposesc în tovărășia unei case anume, așezată la poalele Grădiştei, o ridicătură ciudată de pământ și piatră, un munte mai mic, scăpat din spinarea cine știe cărui uriaș din vechime, semănător de munți pe plaiul dacic.
Casa de care vorbesc, Casa…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
