În urmă cu 18 ani, în sfera sistemului judiciar penal, îşi făcea apariţia ceea ce astăzi este cunoscut drept sistemul naţional de probaţiune. Apariţia sistemului de probaţiune în România a fost o consecinţă a aderării ţării noastre, în anul 1993, la Consiliul Europei. Astfel, sub influenţa noului statut internaţional, dar şi a problemelor existente la nivel naţional (supraaglomerarea penitenciarelor, înmulțirea cauzelor pe rolul instanţei de la Strasbourg), a determinat Ministerul Justiţiei, în anul 1996, să înceapă o practică mai creativă în ceea ce priveşte aplicarea actului de justiţie. Una dintre aceste măsuri a fost inaugurarea unui centru experimental de probaţiune, în Arad; grupul ţintă al acestui experiment l-au reprezentat minorii care comiteau infracţiuni, dar care erau lăsaţi în libertate. Intenţia experimentală a Ministerului Justiţiei a înregistrat rezultate foarte bune, fapt ce a determinat, în anul 2000, crearea mai multor centre similare (Focşani Gherla, Piteşti, Târgovişte, Dej, Cluj, Timişoara, Bucureşti).În septembrie 2000, activitatea centrelor de probaţiune a fost recunoscută legislativ prin adoptarea de către Guvernul României a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2000, privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere; totodată, a fost adoptată Hotărârea de Guvern nr. 1239/2000 prin care au fost stabilite procedurile necesare funcționării sistemului de probațiune. Un an mai târziu, în anul 2001, la nivel naţional, au fost înfiinţate 28 de servicii de reintegrare socială şi supraveghere, acesta fiind şi momentul de debut propriu-zis al sistemului de probaţiune în România. Ulterior, în decembrie 2002, au mai fost înfiinţate alte 13 servicii de probațiune, la momentul respectiv sub titulatura de servicii de reintegrare socială şi supraveghere. De-a lungul timpului, prezenţa şi performanţele sistemului de probaţiune din România au contribuit la amplificarea încrederii magistraţilor în modalitatea de punere în executare a măsurilor şi sancţiunilor neprivative de libertate şi, implicit, la scăderea ratei încarcerării şi, corelativ, creşterea numărului de sancţiuni comunitare aplicate. Privind retrospectiv, se poate spune că astăzi probaţiunea este o instituţie socio-juridică cu o individualitate distinctă în sistemul justiţiei penale, garantată printr-un cadru legislativ care îi consacră competenţele, dar şi poziţia socio-organizaţională în sistemul instituţiilor de control. Profesia consilierului de probaţiune a fost reglementată atât sub aspectul atribuţiilor (prin Legea nr. 253/2013), cât şi sub aspectul treptelor ierarhice, dezvoltarea instituției prin reorganizarea sa și dobândirea personalității juridice asigurând o stratificare și o compartimentare a principalelor departamente și direcții din structura instituției. În prezent, probaţiunea din România se dezvăluie ca un serviciu profesionist şi specializat, dezvoltat în subordinea Ministerului Justiţiei, însă cu o independență operațională și funcțională tot mai evidentă, prin structura sa centrală (Direcţia Naţională de Probaţiune) şi 42 de servicii de probaţiune (la nivel local), despre care putem afirma că reprezintă un pilon important în înfăptuirea actului de justiţie. Sfera atribuţiilor consilierilor de probaţiune, odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Penal şi a Codului de Procedură Penală a căpătat o dezvoltare și o varietate semnificative. Astfel, consilierii de probaţiune asigură finalitatea sistemului judiciar penal, prin punerea în executare a sancţiunilor penale neprivative de libertate precum: amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, supravegherea persoanelor liberate condiţionat, coordonând totodată şi executarea obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. De asemenea, serviciile de probaţiune au atribuţii şi în sfera delincvenţei juvenile în sensul că implementează şi coordonează măsurile educative neprivative de libertate dispuse faţă de minorii care au săvârşit o infracţiune, respectiv: stagiul de formare civică, supraveghere, consemnarea la sfârşit de săptămână şi asistarea zilnică. Tot în sarcina consilierilor de probaţiune este stabilită și atribuția de a întocmi rapoartele de evaluare (pentru majori) şi referatele de evaluare (pentru minori) la solicitarea organelor judiciare, în scopul individualizării pedepsei care ar putea fi aplicată. Cazuistica existentă la nivelul sistemului naţional de probaţiune din România a crescut anual, astfel că în anul 2018 serviciile de probaţiune au lucrat cu peste 100 000 de persoane condamnate de o instanţă de judecată la o pedeapsă neprivativă de libertate, ceea ce semnifică o creștere majoră, invers proporțională cu populația penitenciară înregistrată în același interval de referință, la nivel național. După acești 18 ani de existență, probaţiunea din România prezintă un raport mai bun în ceea ce priveşte costurile şi beneficiile implicate pentru funcționarea sa, prin comparație cu cele existente în cazul punerii în executare a sancţiunilor privative de libertate;
În ceea ce privește cazuistica înregistrată de către Serviciului de Probaţiune Gorj, putem menționa că, la finele anului 2018, se aflau în evidenţă 1467 de persoane care au săvârşit infracţiuni, și un număr de 140 referate/rapoarte de evaluare au fost întocmite în anul 2018 pentru instanțele de judecată, ceea ce reprezintă o creștere estimativă de 5 ori a volumului obișnuit de activitate (în 2013 se înregistraseră 276 de dosare de probațiune), acesta fiind încă un aspect care demonstrează evoluția constantă și semnificativă a sistemului de probațiune. Cei 8 consilieri de probaţiune gorjeni au acoperit prin activitatea lor o întreagă gamă de activităţi specifice, aceasta constând în întrevederi periodice cu persoanele aflate în supraveghere în vederea monitorizării respectării măsurilor de supraveghere/ obligaţiilor, dar și deplasări în teren, ce au ca scop culegerea datelor şi informaţiilor necesare pentru întocmirea referatelor/ rapoartelor de evaluare solicitate de organele judiciare, precum şi verificarea modului de îndeplinire a obligaţiilor impuse de instanţele de judecată persoanelor condamnate. Consilierii de probaţiune au manifestat o preocupare continuă faţă de procesul de reintegrare socială a persoanelor aflate în evidenţa Serviciului de Probaţiune Gorj, inclusiv prin aplicarea programelor de reintegrare socială. Acest sistem, deşi abia trecut de vârsta majoratului, îşi propune să continue, în aceeaşi notă optimistă – dar cu speranța unor resurse mai consistente – activitatea în înfăptuirea actului de justiţie, prin preocuparea permanentă pentru îndeplinirea scopului pentru care a luat ființă: reabilitarea socială a infractorilor, diminuarea riscului de săvârșire a unor noi infracțiuni, menținerea siguranței comunității, precum și reducerea costurilor sociale ale executării sancțiunilor și măsurilor penale, prin diminuarea populației din unitățile penitenciare și valorificarea potențialului socioeconomic al infractorilor.
Întocmit Consilier de probaţiune
Firuţ Andreea
Responsabil P.R.,din cadrul S.P. Gorj
