Îi plăcea să i se spună Ministrul Culturii în Gorj.
Eram prieteni de familie.
El cu filologia la Cluj era din Telești.
Scria versuri încă din liceu.
La Cluj, a cunoscut-o pe Doamna Maria, studentă la facultatea de Medicină, Secția Stomatologie. Acolo s-au cunoscut, acolo s-au căsătorit ca doi tineri cu mari perspective. Studenți săraci, mâncau sărăcia pe pâine. La absolvirea facultății au venit la Târgu Jiu. El profesor de Limba și literatura Română la liceu, Doamna Maria medic stomatolog la Runcu poate greșesc), dar pe părinții și locuitorii din Arcani nu i-au uitat niciodată.
El a iubit elevii de aceea are și azi trei copii despre care cine-i cunoaște vorbește numai de bine.
Pentru o poezie un elev de liceu trecea clasa. Corigența era a profesorului nu a elevului.
Când i-am trimis o poezie, pe un nepot, elev la liceu, a vrut să ne cunoaștem.
Ne-am cunoscut la Serile la Brădiceni, el Ministru al Culturii cum îi plăcea să i se spună, eu simplu participant.
De atunci am rămas prieteni, prieten cu el și cu Doamna Maria.
A scris Poezie, multă poezie, publicând în Gorjeanul și în volume de poezie reunite și revăzute, unele, în PELERIN PE CĂRAREA ANOTIMPURILOR.
O simfonie a culorilor cântată la toate instrumentele, într-un Teatru Mioritic din Plaiul Carpaților până la Dunăre și mai departe, până la Marea cea Mare.
Ion Sanda este un dirijor de orchestră care cântă Dacia.
Pe timpul său, după Decembrie 1989, a preluat de la Sindicate Ansamblul Artistic Profesionist „Doina Gorjului”, străbătând cu el nenumărate țări din Europa, din America de nord și din America latină. Tot Ion Sanda a fost acela care a întocmit, după 1989, documentația pentru înființarea Complexului cultural „Constantin Brâncuși”, de la Târgu Jiu.
Poetul închină această carte de versuri, cum era de așteptat, soției sale Maria (Buna) și copiilor, Sorina, Codruța și Vasile. Opriți prăbușirea, acesta este strigătul poeziei prin care poetul vrea să ne trezim la viață. Eroi nu cerșetori, de credință ortodoxă „În acest loc etern și legendar”, „Planeta unde crește grâul” și pâinea pentru fiecare e cât o roată de car.
Din Raiul copilăriei sale nu poate lipsi chipul mamei sale, „Dudul”, prietenii de joacă, de școală.
Pentru Ion Sanda „n-avem țară de vânzare nici pământ de închiriat”. Patria este locul unde au deschis ochii prin sacrificiul sfânt Eroii neamului ce au luptat la Podul Jiului, Cătălina de la Jiu, Eroii de la Păuliș, Cătălin Haidău.
Pe aceste morminte s-au așezat noii ciocoi, politicienii, hoți și pungași cu „averi apărate de o haită de lași”.
Ion Sanda cântă și Femeia ca o nălucă plină de farmec și mister pe care o așteaptă un „poem de dragoste” să-i scrie și dacă iubita păcătuiește (eu știu c-ai să mă înșeli chiar mâine) cum a mai scris și alt poet, Ion Sanda va scrie „tot cu ea vreau să greșesc”.
Mai sânt și alte teme pe care Poetul nu le uită cum ar fi credința în Dumnezeu, despre Spațiul Mioritic, „Noi n-am venit aici din nici o parte/ Aici avem Posada și Rovine/ Avem Vaslui, Călugăreni, Oituz/ Pe Jiu, pe Olt și mai sus pe Mureș,/ Noi ne-am semnat cu schija de obuz.”
Aș fi putut să mai dau și alte exemple cum sunt cele din „Plai Gorjenesc gură de Rai”, cum arată Dumnezeu „Bunii mei străbuni mi-au spus că el stă în Ceruri sus Scaunul de Domn al Lui în slava Cerului”.
Sânt mai multe de spus despre Ion Sanda, care trăiește în Arcani, el și cu gândurile sale împreună cu soția sa, Doamna Maria, unde „Poarta îi e deschisă mereu spre cer și iubire.”
Nedreptățit de mulți, spune-mi Doamne câți dușmani am că de prieteni știu să mă feresc, n-a primit nici un premiu în viață, putând să se întrebe ca și alții „cine sunteți voi, ce meserie aveți să-mi dați mie vreun premiu”.
Și totuși, Ion Sanda PELERIN PE CĂRAREA ANOTIMPURILOIR este un POET despre care și alții au să mai scrie.
Brădiceni, Iulie 2019
ION CĂPRUCIU
