„Marele noroc al lui Miltiade a fost că, în ziua bătăliei de pe câmpia de la Maraton, rândul la comandă era a lui Aristide, care recunoscând ca OM CINSTIT ce era, capacitatea superioară a colegului său, a renunţat în favoarea lui. Miltiade înţelesese care era punctul slab al perşilor; luaţi individual, erau fiecare nişte oşteni viteji, dar nu se pricepeau deloc la o manevră colectivă. Şi pe asta s-a bazat. Dacă e să-i credem pe istoricii timpului – care din păcate…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
