Eram toți grămadă pe treptele de piatră strălucind șters sub ultimele raze ale acelei zile de primăvară, simțeam sub tălpi dogoarea dulce care răzbea prin încălțările noastre de copii de la țară, doar câțiva mai curajoși sau poate mai curioși și mai silitori răzbiseră în pridvorul îngust, zugrăvit jur-împrejur și de sus până jos cu fel de fel de tablouri frumos colorate, dar încă prea departe de înțelegerea noastră, eram o clasă întreagă, agățată de…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
