Vorbeam la telefon până când ne uita Dumnezeu…
-„Hai să trăiești, bă, nea Popescule!”, era deja o formulă de întâmpinare pe care sculptorul o agrea, gândindu-se cu ușoară nostalgie la vremea când la ușa atelierului de la Târgu-Jiu oprea mașina neagră a primăriei și din ea cobora cu protocol chiar șeful instituției cu pricina: „Hai să trăiești, bă, nea Popescule!” Aveau nevoie de el… S-a luat din scurt cu viața, de dimineața până noaptea târziu, a…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
