Poveste de Septembrie dedicată Dascălilor – neobosiți sculptori ai devenirii umane
Menirea ei fusese una nobilă: ,,Doamna învățătoare”… Ce mult iubise aceste două cuvinte! Purta, încrustate în suflet, glasurile cristaline care o strigaseră astfel…
Dăruise toată viața sa verbului ,,a instrui”. Prin mâinile și sufletul său trecuseră nenumărați copii, la vârsta cea mai frumoasă – adevărate ulcioare, care așteptaseră, cuminți sau mai puțin cuminți,…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
