Am fost de-adevăratelea prieten cu profesorul Nicolae Dragotă. Sunt coleg cu fiica lui, Amalia Todoruţ, la Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, şi-i preţuiesc devoţiunea pentru tatăl ei, un om datorită căruia, de pildă, scriitorul Nicolae Diaconu visa la antologii măreţe din opera scriitorilor din Gorj.
Omenitatea lui Nicolae Dragotă a fost de un nivel comunitar exemplar. Ce vreţi? Sunt subiectiv, dar nu exagerez! Ce privilegiu! „Reperele autobiografice”, acestea, relevă o personalitate care a trebuit să suporte rigorile regimurilor totalitare care s-au succedat în România aiuritor (Carol al II-lea, Antonescu, Gheorghiu-Dej, Ceauşescu – n.m.).
Reamintesc şi faptul că familia Dragotă: tată şi fiu a fost una de poeţi, unul tradiţionalist, celălalt modernist, cu volute stilistice şi accente pe mesaj care şi-au vădit eficienţa în eon şi totodată impactul social şi, fireşte, estetic.
Însă volumul, iată postum, „Din amintirile unui normalist (I-XVI)” dobândeşte brusc, prin trecerea în eternitate a autorului lor, valoare memorialistică şi statutul unui „roman autobiografic”, preţios ca frescă istorică a unei epoci cumplite, de „ocupaţie” fie germană, fie sovietică, fie azi… europeanoatlantică.
Mărturiile lui Nicolae Dragotă despre dictatura Uniunii Sovietice în perioada 1946-1962 sunt cutremurătoare. Dar în textura propriu-zisă a amintirilor de normalist sunt integrate portrete de dascăli eminenţi precum Pantelimon Goga, Ion Manolescu, Pompiliu Marcea, Cicerone Paralescu, Petre Gruiescu, Victor Andriţoiu, Ion Modoran, Victor Daimaca, Atanasie Galaci, Gheorghe Catană, Bazil Munteanu, Pavel Plopa, Ion Tănase, Ladislau Racoţi, Nicolae Manta ş.a.
Din postura de autentic scriitor, cu simţul etic şi estetic în permanentă interacţiune, Nicolae Dragotă „desenează” aspectele unei istorii în criză pe alocuri totală, devoalează nefaste inserţii ale unui regim politic nenorocit în procesul educaţional, evidenţiază totodată evenimentele unor ani prin excelenţă contradictorii.
E frumos să nu uităm titlul volumului de versuri al lui Nicolae Dragotă-tatăl: „Doina gândurilor mele”, dar şi titlul florilegiului tipărit de Nicolae Dragotă fiul „Autobiografie sentimentală”, lansat la cea de-a XIV-a ediţie a A.N.P.C.P. „Serile la Brădiceni”.
De altfel, gestul de faţă semnalează un nesperat efort de restituire écriturală a unui intelectual brădicenean de talia unor Petre Brâncuşi, Nicolae Al Lupului, Ionel Buligan, Ion Căpruciu, Ionel Nistorescu, Emil Paraschivoiu, Costel Mercioiu, cărora, cu voia dumneavoastră, mă alătur eu însumi drept pentru care semnez….
Ion Popescu-Brădiceni
