1.Recent, au sosit în sprijinul Forțelor Navale Române multiplicatoarele Forţelor navale pentru operaţii speciale (FNOS). Cum vor fi întrebuinţate în operaţiunile de securitate și stabilitate maritimă în noua ,,era post Tratat INF”?
Victor Aileni: Forţele navale pentru operaţii speciale (FNOS) este un multiplicator de forţă în cadrul planificării şi executării operaţiilor de interdicţie maritimă (maritime interdiction operation – MIO) care vin în sprijinul aplicării legislaţiei internaţionale la Marea Neagră și, totodată, joacă un rol important în prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă, contribuind decisiv la asigurarea securităţii maritime şi la gestionarea crizelor, inclusiv în eventualitatea producerii unor ameninţări şi acţiuni de natură hibridă, potrivit viziunii NATO URBAN MARITIM. Mai concret, Forţele navale pentru operaţii speciale (FNOS) execută misiuni de monitorizare şi control al traficului maritim sau de control al navelor militare şi civile pătrunse în zona de interdicţie. Vă reamintesc că, membri ai acestor capabilităţi de elită au exersat proceduri ale misiunilor de interdicţie maritimă pe timpul exerciţiului multinaţional „Sea Breeze 19”, desfăşurat în bazinul vestic al Mării Negre, în luna iulie 2019. În plus, Forţele navale pentru operaţii speciale (FNOS) se subordonează Comandamentului forţelor pentru operaţii speciale şi reprezintă componenta navală a trupelor de elită ale Ministerului Apărării Naţionale care au participat la numeroase misiuni specifice în vestul Oceanului Indian, în cadrul Operaţiei Atalanta a Forțelor Navale ale Uniunii Europene de combatere a pirateriei somaleze, la misiuni de instruire, consiliere și asistenţă a unor structuri militare din ţări partenere în Dialogul Mediteranean al Alianţei, în cadrul unui element de comandă al Comandamentului NATO de Operaţii Speciale, participant la Operaţia de securitate maritimă Sea Guardian, din Marea Mediterană, precum şi la misiuni de instruire, consiliere și asistenţă a Forţelor de Securitate afgane, în teatrul de operaţii Afganistan.
2.Care este legătura între NATO URBAN MARITIM și operaţiunea de interdicţie maritimă (maritime interdiction Operation – MIO), în contextul operaționalizării Forţelor navale pentru operaţii speciale (FNOS)?
Mădălina Neacșu: NATO URBAN MARITIM care are ca obiectiv strategic siguranţa cetăţenilor şi asigurarea securităţii şi rezilienţei oraşelor riverane de la Marea Neagră prin dezvoltarea de noi tactici, ţehnici şi proceduri militare, precum şi pregătirea unor viitoare exerciţii maritime, în cadrul cărora se va testa capacitatea de interoperabilitate în parteneriat public-privat. De asemenea, NATO URBAN MARITIM se implică în asigurarea securității şi rezilienţei comerţului maritim şi a căilor maritime prin alocarea de noi forţe militare capabile să gestioneze misiuni multiple în noua paradigmă de securitate post Tratat INF. Prin urmare, obiectivele MIO s-ar putea interconecta la obiectivele NATO URBAN MARITIM, având în vedere că operațiunea de interdicție maritimă (maritime interdiction operation – MIO ) are rolul de a determina dacă o navă/ ambarcaţiune respectă sau încalcă motivul de interdicţie maritim declarat şi de a colecta informaţii despre itinerariul şi intenţiile viitoare ale acesteia şi despre activităţile militare şi de transport în şi în jurul porturilor unei ţări aflate, de exemplu, sub embargo, ceea ce se poate traduce prin securitate și reziliență urbană maritimă. De exemplu, una dintre procedurile folosite în acest sens este procedura de vizitare, abordare, căutare şi eventuală confiscare/ sechestrare (visit, board, search, and seizure – VBSS) a navei/ ambarcaţiunii.
3.Care este soluția pentru gestionarea eficientă a riscurilor de la Marea Neagră în noua viziune NATO URBAN MARITIM?
Mădălina Neacșu: Printre misiunile Forţelor Navale Române (FNR) regăsim şi ,,Participarea la operaţiuni de interdicţie maritimă prin monitorizarea şi controlul traficului maritim, controlul navelor militare şi civile pătrunse în zona de interdicţie”.
Ori, Forţele navale pentru operaţii speciale (FNOS) pot furniza, la solicitarea Statului Major al Forţelor Navale, acele capabilităţi specifice suplimentare care să vină să augmenteze echipajul navei, în scop de multiplicator de forţă pentru executarea misiunilor specifice cu un grad de risc sporit. Prin urmare, soluția este interconectarea FNOS cu FNR în noua viziune NATO URBAN MARITIM prin instruirea şi exersarea procedurilor de VBSS (visit, board, search, andseizure): de la cunoaşterea tactică a psihologiei echipei de boarding şi gestionarea stresului indus de acţiunile de combat, la probleme practice de execuţie efectivă a procedurilor de boarding la nivel tactic până la culegerea de informaţii și planificarea diferitelor faze ale operaţiunilor de interdicţie maritimă şi integrare a celorlalte elemente de sprijin. Mă gândeam că, exerciţiul multinaţional Sea Breeze 19, organizat de Forţele navale din Ucraina cu sprijinul NATO şi desfăşurat în bazinul vestic al Mării Negre, în luna iulie 2019, la care au participat şi nave militare din dotarea Forţelor navale române s-ar putea repeta, in următoarea perioadă, dar de această dată prin abordare integrată de tip NATO URBAN MARITIM.
4.Avem instrumentele necesare pentru prevenirea și combaterea eventualelor amenințări și riscuri la adresa securității și stabilității Mării Negre?
Mădălina Neacșu: Cu siguranță, România are nevoie de o nouă doctrină pentru planificarea şi executarea misiunilor cu grad de risc sporit la Marea Neagră, având în vedere că ne confruntăm frecvent cu acţiuni de ,,opposed boarding” prin lipsa unei cooperări și gestionări eficiente a amenințărilor la bordul navelor/ambarcațiunilor, care poate prezenta, în cel mai rău scenariu, inclusiv elemente teroriste maritime. De aceea, nevoia de reconfigurare a doctrinei de securitate și stabilitate la Marea Neagră necesită, mai mult ca oricând, o viziune NATO URBAN MARITIM integrată, abordare care implică informaţii cât mai precise şi diseminate în sistem de early warning.
5.În ultima perioadă eforturile Statelor Unite s-au îndreptat pentru dezvoltarea de arme hipersonice, inclusiv în cadrul forțelor navale. Ne puteți oferi mai multe detalii?
Victor Aileni: Într-adevar, potrivit declarațiilor lui Michael Griffin capabilităţile hipersonice rămân un obiectiv major pentru Departament Apararii SUA, care îşi accelerează eforturile de dezvoltare şi experimentare de sisteme hipersonice. Conform datelor publice, Pentagonul a cerut Congresului SUA 2,6 miliarde de dolari pentru tehnologii hipersonice în bugetul anului 2020 şi îşi va dubla investiţiile în domeniu, în cursul următorilor cinci ani (de la 6 miliarde la 11,2 miliarde de dolari). Forţele Navale ale SUA (US Navy) dezvoltă trei proiecte în domeniul hipersonic: un TBG, o armă de lovire convenţională promptă şi ARRW, în contracte însumând 2,5 miliarde de dolari pentru firma Lockheed Martin. De asemenea, US Navy dezvoltă un complex specializat de testare a vehiculelor lansate din aer, în Deşertul Mojave, şi studiază proiectul unui complex de testare pentru vehicule cu lansare subacvatică.Dezvoltările în domeniul hipersonic apar ca fiind fireşti în contextul geopolitic actual, pentru că oferă soluţia care să transfere imediat ţara posesoare de astfel de arme pe un palier superior de putere militară, similar statutului de putere nucleară, mai ales în contextul post Tratat INF. Importanţa armei hipersonice este dată de trei elemente deosebite: 1) apare ca antidot împotriva armelor nucleare balistice, pe care le pot distruge având în vedere viteza operaţională; 2) străpung apărarea anti-rachetă şi fac astfel vulnerabile platforme de luptă redutabile, cum sunt portavioanele; 3) nu sunt interzise de niciun tratat internațional.
6.Totuși, Rusia și China au operaționalizat deja vehicule hipersonice. Cum se va poziţiona SUA în ,,cursa hipersonică”?
Victor Aileni: Chiar dacă Rusia şi China au un avantaj în acest moment, prin operaţionalizarea vehiculelor hipersonice realizate, timpul lucrează în favoarea Statelor Unite, care dispun de resursele financiare şi industriale necesare recuperării eventualului decalaj şi înzestrării masive a forţelor armate ale Pentagonului cu această armă a viitorului. În acelaşi timp, puterea financiară a SUA şi soliditatea industriei americane de apărare, par a favoriza revenirea Americii în fruntea cursei, mai ales în contextul politic „America first”. Mai există încă un argument în favoarea Statelor Unite: dacă în alte domenii, inclusiv militare, nu este exclusă o apropiere între Rusia şi China, o armă de cea mai recentă tehnologie prohibitivă este încă la adăpost de perspectiva cooperării strategice dintre Moscova şi Beijing. Adversarul acestora pare a fi unul comun, SUA, deci cooperarea militară ar fi de bun augur. Alte interese totuşi diferă încă suficient de mult, iar Rusia, cu probleme economice tot mai stânjenitoare, se găseşte şi pe traseele noilor „Drumuri ale mătăsii”, unde expansionismul economic al Chinei înghite totul în cale. Astfel, o cursă a înarmării hipersonice ar putea avea parcursul Iniţiativei de Apărare Strategică („Războiul stelelor”) care a dus la prăbuşirea Uniunii Sovietice, care „nu a mai avut aer” să continue cursa.
Interviu preluat din Tomisnews
Victor Aileni, coordonatorul departamentului de analiză și planificare strategică al firmei MabeInvest LLC SUA/Romania, fost consultant al bazei militare de la Mihail Kogălniceanu și pentru construcţia scutului de la Deveselu
Dna Mădălina Neacșu, doctor în informaţii și securitate naţională și care oferă expertiză în securitate și rezilienţă urbană, politici și strategii NATO/UE, NATO URBAN, analiză de intelligence, competitive intelligence, agrointelligence, juridic-administrativ etc.
