-Rep. Domnule avocat, Dan Voinea, cum credeţi că se conturează în clipa de faţă imaginea dumneavoastră ca jurist, ca om politic, uneori atât de prezent în viaţa publică românească?
-D.V. Aş vrea să vă spun că nu sunt, în vreun fel sau altul, mulţumit de ceea ce realizez la un moment dat, iar ideea împlinirii unor năzuinţe ale mele a rămas în continuare vie!
-Rep. În vremurile de azi, mulţi oameni se complac într-un fel de automulţumire!
-D.V. Automulţumirea aceasta este efectul gândului că dacă ţi-ai împlinit nişte idealuri, poate să fie câteodată falsă şi să nu ducă la nici un progres! Cred că împlinirea este un proces care se metamorfozează în ceea ce priveşte viaţa socială, viaţa politică, viaţa juridică sau cea religioasă!
-Rep. Vă place să marşaţi des pe latura aceasta a reflecţiilor filosofice?
-D.V. Da, pentru că un filosof francez, Jean-Paul Sartre spunea că viaţa noastră este o continuă alegere, noi, în fiecare moment, în fiecare zi, în fiecare an, alegem între a face sau a nu face un anumit lucru! Iar, atunci când intenţionăm să facem ceva, alegem varianta cea mai bună!
-Rep. Vedeţi, dar, pare ideal ceea ce spuneţi prin cuvintele lui Sartre!
-D.V. Da, dar acesta este drumul împlinirii, pentru că în acest proces continuu de alegere, căutăm să împlinim idei şi năzuinţe!
-Rep. Aş dori să vă spun că acelaşi Jean-Paul Sartre mai spunea că «viaţa nu valorează nimic, dar, nimic nu valorează cât viaţa», ce părere aveţi?
-D.V. Aşa e, dar, tot atât de adevărat mi se pare că acesta e rolul filosofului, să demaşte anumite lucruri…
-Rep. Nu are ce să «demaşte» un filosof, domnule procuror, el doar operează cu anumite concepte, poate «se joacă» frumos cu anumite idei!
-D.V. Dar, şi tumultul vieţii în care trăim, cu aspectele imunde ale unor situaţii şi cu imaginea contrastantă a realităţii, ce părere aveţi? Pentru că există un scriitor sud-american, care într-una din cărţile sale spune că «în viaţa mea am trecut uneori pe lângă oameni morţi demult!», adică, dacă trăieşti şi nu faci nimic…
-Rep. Totuşi, unii au încercat să facă ceva, aşa cum i-a dus mintea lor, dar, din păcate au fost omorâţi într-un mod nefiresc!
-D.V. Ceea ce ne defineşte, de fapt, este activitatea ca fiinţe inteligente, o activitate constructivă spre binele societăţii, domnule profesor! A face lucruri bune este o obligaţie a fiecărei fiinţe, a fiecărei persoane, pentru a duce mai departe această luptă de supravieţuire a speciei noastre!
-Rep. Sunt frumoase aceste cuvinte, dar, dincolo de cuvintele care se lansează ca sloganuri, mai există, din păcate, o altă realitate mai crudă!
-D.V. Pericolele vin de pretutindeni, chiar din interior! Aceste conflicte latente care sunt activate de anumite conflicte politice şi care conduc la confruntări armate, la război, la nenorociri mari…
-Rep. Aveţi în vedere interiorul ţării sau interioritatea omului?
-D.V. Al ţării şi al lumii, în general, pentru că stările negative pot să provină şi din exteriorul societăţii, de exemplu, schimbările climatice, cutremure şi altele!
“Dumnezeu, doar ne ajută să ne concentrăm asupra grijilor noastre”!
-Rep. Sunt semne ale «Apocalipsei», domnule general!
-D.V. Da, pot fi şi semne ale «Apocalipsei», dar, orice catastrofă care provine din mediul natural, nu poate fi controlată după voia omului, pentru că acest «Cosmos» a fost zămislit din catastrofe, nu-i aşa, domnule profesor?
-Rep. Pe care trebuie să le acceptăm şi să le înţelegem!
-D.V. Ca să le înţelegem, trebuie să studiem, să învăţăm de la natură, dar, să facem acest lucru la modul ştiinţific, pentru a nu mai adăuga la catstrofele acestea naturale şi una provocată de către oameni!
-Rep. Pe fondul unei explicaţii «darwiniste» şi evuluţioniste, omiteţi şi explicaţia creaţionistă prin care îl invocăm pe Dumnezeu Creatorul?
-D.V. Lucrurile sunt puţin confuze! Încă nu s-a explicat cu exactitate, de unde venim şi încotro ne îndreptăm!
-Rep. Inclusiv pentru cei care caută să-L facă răspunzător pe Dumnezeu de tot ceea ce se întâmplă, bine sau rău!
-D.V. E prea simplu să dai «vina» pe Dumnezeu, pentru că noi, credem că nu trebuie să mai facem nimic, când le face pe toate Dumnezeu! Lucrurile nu stau chiar aşa! Şi noi trebuie să avem grijă de ceea ce se întâmplă în viaţa noastră!
-Rep. Dar, în Sfânta Scriptură se spune: «aruncă spre Domnul grija ta!», ce părere aveţi?
-D.V. Dumnezeu, doar ne ajută să ne concentrăm asupra grijilor noastre!
-Rep. Cred că nu vă supăraţi dacă insist asupra unor argumente mai puţin laice, poate de ordin teologic, pentru că am dobândit şi această aplecare asupra modului de a vedea lumea! Sfântul Ioan Gură de Aur spune că relele care se abat asupra noastră, sunt şi ele de la Dumnezeu, pentru ca Proniatorul să vadă puterea credinţei noastre!
-D.V. Numai că atunci când stai de vorbă cu oameni care au suferit multe în viaţă, pentru că am văzut astfel de oameni prin meseria de procuror, ca şi prin cea de avocat pe care o am acum, cel mai greu este pentru cei care pătimesc în închisori în urma unor sentinţe date pe nedrept şi care acolo, în temniţa rece şi fără speranţă…
-Rep. Aţi atins un subiect extrem de sensibil, de aceea, vă întreb, care sunt cauzele pentru care se produc asemenea abuzuri grave?
-D.V. Cauza este mai întâi una socială, care nu Îl priveşte pe Dumnezeu, pentru că în lipsa unor reguli clare…!
-Rep. Domnule general, cauza aceasta socială sună cam abstract, lipsit de concreteţe şi de relevanţă! Vreau să vă referiţi la ceva concret!
-D.V. Păi, concretă e legea, care poate fi ambiguă prin modul în care a fost concepută! Fie reprezintă o lege care nu face o selecţie corectă între buni şi răi, între vinovaţi şi nevinovaţi, deci, trebuie avute în vedere mai multe aspecte demne de luat în seamă! Poate fi şi o lege care nu sancţionează derapajele puterii, pentru că răul vine din partea deciziei pe care o ia puterea împotriva ta, pentru că puterea este cea care te aruncă după gratii, până la urmă!
-Rep. Numai carenţele legislaţiei sunt de vină sau mai sunt şi alte lucruri pe care nu mi le puteţi dezvălui?
-D.V. Multe rele vin de la abuzul de putere, pentru că dumneavoastră nu aveţi ce să-i faceţi unui judecător sau unui procuror dacă este nedrept!
-Rep. Dar, cine are dreptul şi… puterea să o facă? Staţi să înţeleg! Asemenea funcţionari plătiţi din bugetul statului, deci, din taxele şi impozitele noastre, reprezintă persoane intangibile, care nu pot fi trase la răspundere?
-D.V. Da, aşa sunt deocamdată, pentru că aşa e legislaţia noastră!
-Rep. Bine, bine, dar, facem parte dintr-un organism European, care…
-D.V. Dacă am avea o legislaţie care să-l înfunde şi pe domnul judecător şi pe domnul procuror, atunci când este nedrept, am putea vedea atunci, cum şi-ar da silinţa magistraţii ca să studieze temeinic probele de la dosar, să fie corecţi când pronunţă sentinţe şi mai ales atunci când ajung şi dau pedepse! Cum nu există sancţiuni în acest sens, judecătorii şi procurorii sunt mai câştigaţi, dacă se dau de partea puterii…
-Rep. Care «putere» domnule general, puterea banului care circulă pe filierele tenebroase ale lumii interlope şi ale clanurilor acestei lumi care adulmecă parfumul «mafiei» şi al jocurilor de culise, al intereselor transfrontaliere, de parcă ar fi nişte «dumnezei» în toată regula?
-D.V. Sunt ca nişte «dumnezei», cum spuneţi dumneavoastră, dar, nu în sens teologic! Unii chiar se cred a fi «dumnezei» prin ceea ce fac, până la urmă, cu viaţa oamenilor! Pentru că pot produce traume în sufletul oamenilor, acele suferinţe care înseamnă victimizarea şi deschiderea unei «răni» îngrozitoare, care rămâne deschisă câtă vreme justiţia nu binevoieşte s-o închidă pentru alinarea celor îndurate de către victima condamnată pe nedrept! (VA URMA)
Profesor drd. Vasile GOGONEA
