Întâmplările nefericite se țin lanț în România ultimilor 30 de ani, în vreme ce partidele politice și reprezentanții acestora care vin la conducerea și guvernarea țării au cu totul alte preocupări, dar nu pe agenda publică, ci a propriilor interese, ignorând din start prevederile constituționale, între care ,,dreptul la viață este cel mai important drept al omului” După ce au trădat, au înstrăinat și au făcut praf resursele, economia și toată averea țării, aceiași impostori, învârtindu-se în jurul ciolanului puterii precum hienele după atacul în haită asupra prăzii vlăguite de chinurile soartei oferite de mama-natură, continuă să fie pe mai departe fără suflet de buni români și nepăsători la toate dramele oferite de originala noastră democrație. Cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă a produs în timp și în serie o sumedenie de tembeli și scursuri vârâți unde nu trebuie, leneși și necinstiți, dar foarte bine remunerați din bani publici și furtișaguri, lăcomiți să facă nemăsurată avere. În plus, pe principiul ,,omul și interesul nostru”, întâlnim de sus până jos ,,lanțul slăbiciunilor“ cu neveste și soți, fii și fiice, nepoți și nepoate, amanți și amante, rude și amici de tot soiul, care se înfruptă copios pe baza aceluiași algoritm de clan politic, din buzunarul tot mai păgubit și ciuruit al statului, lăsând în urmă nemerniciei lor o țară care nu-și mai găsește leacul, o țară tot mai sfâșiată și întunecată, de ce nu, degrabă și datorită credulității prostești a ,,boboreanului” român.
Altfel spus, haitele acelorași politicieni corupți, ratați și compromiși își văd de jocul lor perfid, jucând țara la ruletă prin tot felul de alianțe ticăloase, cu dedicație și o împing, după cum bine se observă, într-un haos total și fără ieșire. Și dacă într-o dezbatere anterioară vorbeam despre distrugerea principalelor pârghii economico-sociale, care asigurau existența, inclusiv biologică a poporului român, iată că acum marile pericole se leagă de deteriorarea educației și moralei, cu urmări extrem de grave prin faptele antisociale, precum cele împotriva vieții și integrității noastre umane. De unde evident și temerea tot mai persistentă că încet, dar sigur neamul acesta va muri de neiubire și pentru care șarlatanii politici și marionetele lor din structurile instituționale aservite, poartă toată vina destabilizării și dezastrului național. Este suficient să amintim, între altele, doar despre cutremurătoarele cazuri de la Baia de Aramă, Caracal și Sapoca, pentru a demonstra starea jalnică, de insiguranță în care a ajuns România, paradoxal, în ciuda faptului că CSAT se prefăcea deunăzi că înțelege, dar nu pricepe că: ,,…garantarea siguranței cetățeanului trebuie să fie prioritatea zero a întregii clase politice”. Numai că, din păcate, astăzi România, prin modelul toxic oferit de către josnicii ei politikieni, de la vârful și până la talpa țării, a devenit tărâmul violențelor, violurilor, consumului și traficului de droguri, omuciderilor și pruncuciderelor, prostitutiei, proxenetismului, răpirilor și lipsirii de libertate, traficului de organe și actelor de tortură, a numeroaselor crime oribile, fenomene extreme, care îngrozesc societatea românească. Maladii sfâșietoare, în vreme ce instituțiile abilitate ale statului, cu nedeclarata lor captivitate politică la toate nivelurile și în toate structurile, cu sau fără voia unei induse letargii prostești, refuză să găsească antidotul și doctoria tămăduitoare a diminuării dezastruoaselor fenomene, dimpotrivă, în disprețul față de lege, procedează fix pe dos. Și nimic nu este întâmplător în a-și declina serviciile, servindu-ți țara, câtă vreme microbul tuturor nenorocirilor care au invadat România, a fost și continuă să fie importat și risipit de aiurea, din motive abjecte și fără leac, pentru că acum, după cum trist se simte, să suporte țara și cetățenii nevinovați gravele consecințe.
Și mai concret, pentru că vorbind despre grave infracțiuni contra vieții și integrității umane, să oferim conform statisticilor și câteva cifre care marchează amploarea oribilelor fenomene, luând de referință pe cele petrecute doar anul trecut, anume: 11.590 cazuri trimise în instanță, dar și alte multe mii de dosare care stau prăfuite prin sertarele anchetatorilor din cauza neglijenței, sau pentru că din cauza incompetenței politiștilor și procurorilor de caz, încă nu sunt identificați autorii. La scară mult mai mică sunt cazurile la capitolul corupție, dar din păcate și aici există o îndoielnică tergiversare, amânându-se nejustificat trimiterea unor dosare grele în judecată, iar în ale multe cazuri, cu hotărâri judecătorești prin care se blochează cercetarea penală a unor mari fapte de corupție. În realitate marii corupți continuă să joace și ei România la ruletă, fiind protejați de la cele mai înalte vârfuri de putere și de către serviciile de forță interne și externe, în primul rând, prin acapararea și subordonarea justiției. Or în astfel de condiții vitrege, antiumane și antiromânești, se pune mereu întrebarea dacă în România de azi mai există partide și lideri politici cinstiți, care să mai lupte pentru această țară și pentru poporul român? Iar dacă ar ști preacinstita amărăștime românească, că de 30 de ani încoace prea puțină genă, neaoș-strămoșească și-a găsit locul în luarea marilor decizii pentru țară la palatele Cotroceni și Victoria, dar nu numai. Și atunci nu mai este de mirare, dar de mare îngrijorare, că România a ajuns o ,,patrie” a impostorilor, corupției, crimelor și violenței, o semi-colonie cu o populație în grea suferință, în nesiguranță și mare umilință.
Iar o sumară retrospectivă, privind în urmă prin cele trei decenii de suspectă și defectă democrație românească, ne vom regăsi și înțelege mult mai bine amarnicul destin post-comunist, căci de la Ion Iliescu și Petre Roman încoace inclusiv, mai toți liderii-conducători și de structuri instituționale și ale credulului popor român, sunt la obârșii un amestec cu un sumar ingredient autohton-românesc, în schimb abundă celelalte din compoziție, cu ,,a la”: Brauncovici, Astalos, Neulander, Imre, Naumovici, Susanne și Heinz, Kovesi, Torcsony, Joulieni, Bulgarotovi, Mayori, Hellvigi și Mosadeli, șamd. Or, mă tem că de aici ni se și trag în mare parte relele și necazurile acumulate în timp și acum atât de aproape pe paroxismul crizei fără sfârșit care ne macină țara. Dar și cu ferma convingere că o parte dintre ,,elitele” politice și diriguitoare ale României, de ieri și de azi, sunt și complicii unor puteri și servicii străine, împinși să-și trădeze țara și poporul, în schimbul unor interese perfide, antiromânești. Și mereu ne întrebăm cu multă îngrijorare, de ce de atâta amar de vreme, credulii noștri românași nu vor să înțeleagă că ,,niciodată sângele neamului apă nu se face”, reamintindu-ne de rădăcinile strămoșești, care ar trebui să le călăuzească destinul și a le perpetua ființa biologică. Sau altfel spus, credem că în sfârșit a sosit vremea redeșteptării naționale și de a revigora prin gândire și luciditate, demnitate și comportament civic și moral patriotismul și românismul, iubirea și devotamentul față de țară și neam, inclusiv prin regăsirea și mobilizarea emoțională încărcate cu adevăr, cinste și dreptate a valorilor naționale. Și nu am vrea să se ințeleagă în vreun fel că acest mesaj ar colporta ideea unui naționalism exagerat, eliminând cumva locul, rolul și rodul semenilor noștri conaționali, a elitelor acestora care servesc cu atașament și bună-credință această străveche patrie comună. Iar istoria și trecutul existenței noastre, indiferent de vicisitudinile vieții, ne oferă atâtea minunate exemple de pace și bună conviețuire, cu simțul măsurii în toate, bucurându-ne sau întristându-ne în egală măsură de bucuriile și de necazurile noastre și ale fiecăruia în parte. Este până la urmă o stare de spirit a ființei umane, indiferent de gena etnică, țara și locul de naștere. Dar în același timp, deopotrivă, toți cetățenii care trăiesc pe aceste binecuvântate ținuturi românești au, dincolo de deplina egalitate în drepturi, garantată de Constituție, și datoria de a fi loiali statului român și de a respecta legile țării și instituțiile statului, suveranitatea, integritatea, unitatea și demnitatea națională comună. Ceea ce, din păcate, chiar de la cel mai înalt nivel, mulți dintre cei care au fost mandatați de popor să conducă și să guverneze România în ultimii 30 de ani, nu au făcut-o cinstit, având, după cum menționăm mai sus, suficiente ,,ingredniente”, din pricina cărora în țara asta toate se fac anapoda, fix pe dos. Iar dacă, cetățenii români, indiferent de etnia și convingerile lor, nu se vor trezi degrabă din această letargie naiv-prostească, indusă de ani de zile prin tot felul de mijloace perfide, în special în media și în spațiul public, până la urmă, cum tot românul spune, ,,o să ne ia dracul pe toți”. Cât despre ,,România Educată”, lansată cu surle și trâmbițe de către actualul președinte, K. W. Iohannis, după câtă nesiguranță și nenorociri care se întâmplă în jurul nostru și al ,,prea-măritului imperator”, nu putem vorbi, din păcate, decât despre o ,,Românie a lucrului prost făcut”, ceea ce spune mult despre haosul din țară, cu urmări extrem de grave. Și câtă dreptate avea Mihai Eminescu, prin versurile din poezia ,,Doina”, unde scria cu amărăciune, între altele, despre români ajunși străini în țara lor și mai mult decât atât să se înțeleagă că ,,…Cine-au îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima cânii / Mânca-i-ar casa pustia / Și neamul nemernicia / Toți dușmanii or să piară/ Din hotară în hotară/ Îndrăgi-i-ar ciorile/ Și spânzurătorile “! Câtă intuiție, luciditate și adevăr grăia adesea, cu durere pentru neamul său cel românesc, marele nostru poet național, resimțind în timp îndemnul la libertate, unitate și iubire față de țară, de acest sfânt pământ strămoșesc….DOAMNE, OCROTEȘTE-I PE ROMÂNI!
Prof. VASILE IROD
