Gheorghe Vasiluță scrie o poezie sinceră „în dulcele stil”, cum ar fi spus Nichita Stănescu, nu neapărat clasic cât tradițional. Volumul intitulat frumos „Cupola albastră” se deschide cu un text care se adresează cititorului într-un soi de „captatio benevolentiae”: Sunt amintite însă și mama dispărută sau steaua… Și nu în ultimul rând patria, ceea ce face din poet un păstrător de valori autentice, căci, asemenea scriitorului pașoptist, poetul evocă poarta…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
