De ce te tîngui, mamă, că-n crini transcend esenţe ?
Mai ieri, cu trupul fraged, abia-nvelit in zdrenţe
te-mpotrivişi, sfioasă, unei răsfrîngeri calme
a unei lămpi de aur în tinerele-ţi palme
De ce te tîngui, mamă, că peste tot şi-anunţă
prezenţa simultană extatica sămînţă ?
Uitaşi copilăria-ţi de înger coborît
în poala bunei tale, ca iarba şi atît
de-nmiresmată ? Mamă, de ce te tîngui, cînd
odată cu lăsarea luminii pe pămînt
tu învăţaşi, de-a…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
