„Trec până-n prânz și nu vin cu mâna goală. Aduc o sticlă din beci cu beutura de-o beau „pe tot parcursul zilei” ca să fiu sigur că trece timpul și io țin pasul cu el până se lasă seara și-apuc să văd cum se-ncură licuricii prin vie. Atunci știu sigur c-a mai trecut o zi și-mi fac liniștit iar planuri pentru viitor. Că atât ne-a mai rămas. Viitorul…”
Zamfir, să aibă trei-patru ani peste-ai mei, mereu cu un zâmbet afișat harnic pe față-i încă…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
