Nativă din câmpiile Americii de Nord, echinacea era folosită de băştinaşi pentru tratarea rănilor şi a muşcăturilor de şarpe. Azi, trei specii ale acestei plante perene sunt cultivate în scop medicinal. Echinacea are un lung sezon de înflorire şi este o plantă ornamentală frumoasă şi populară. Rădăcinile sunt mai des folosite decât florile şi se obţin de la plante cu vârste mai mari de patru ani. Florile se culeg când sunt complet deschise.
Echinacea se foloseşte la prepararea tincturilor, extractelor şi pulberilor, singură sau în combinaţie cu alte plante.
Compoziţie: ulei volatil, polizaharide, răşini – ale căror acţiuni antiseptice şi antifungice stimulează sistemul imun – glucozide antibacteriene şi antivirale.
Acţiune: antivirală, antimicrobiană, antiinflamatoare, depurativă, digestivă, antigripală, hemostatică, cicatrizantă, analgezică
Indicaţii terapeutice
Echinacea este un remediu eficient contra răcelilor, gripei, a infecţiilor tractului respirator superior, hepatitelor, infecţiilor genito-urinare şi a altor boli.
Precauţii şi contraindicaţii
Întrebaţi un medic înainte de a consuma echinacea, în cazul în care suferiţi de o boală autoimună, precum lupusul, sau de boli progresive precum scleroza multiplă sau tuberculoza. Dacă sunteţi alergici la florile din familia margaretei, puteţi fi alergici şi la echinacea. Nu folosiţi echinacea ca înlocuitor al altor tratamente: antibioticele şi alte medicamente pot fi de asemenea necesare. Nu s-au înregistrat până acum proprietăţi toxice şi efecte adverse ale acestei plante. Uzul prelungit diminuează efectul benefic al plantei.
Alexandra Cruceru
