A fost să fie, mamă, acea «Bună Vestire»
Când ai urcat la ceruri pe scara unei stele,
De-atunci, pe bolta nopţii mai caut cu uimire
Doar chipul de mamă, din visurile mele!
Aş căuta cuvântul şi vocea ta curată
Care-n pridvorul casei, mă cheamă lângă tine,
Dar, când suspină zorii din vremea depărtată
Şi lacrimile mele se-nvăluie-n suspine!
Anul două mii unu, l-am încrustat în lemn,
Pentru a scrie dorul în câteva cuvinte,
Icoana ta din casă e pentru mine-un semn
Că…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
