Trebuie să recunosc faptul că rezultatul textului de paternitate venit din Anglia, mi-a descrețit fruntea, însă semnele de întrebare au curs gârlă. De atunci mă învârt încoace, încolo, în timp şi spaţiu şi, cu sau fără voia mea, câtă vreme, cu toată ştiinţa modernităţii, întrebările kantiene sunt la fel de actuale ca acum aproape 250 de ani, pe vremea lui Kant, gânditorul german, mă tot întreb, asemenea lui, „Cine sunt eu”, „ce este omul?“. Mă tot…
