Înainte de a vă spune prin ce coşmaruri poetice trec în aceste clipe, să vă povestesc cum m-am făcut poet. Într-o zi, când aveam treisprezece ani, am adormit în podul cu fân, pe la ora prânzului. Mă izgonise căldura paralizantă a soarelui. Mirosul îmbătător al fânului şi-a făcut efectul de narcotic şi în curând am adormit, m-am trezit în lumea viselor. Se făcea că stăteam pe o terasă de marmură, sprijinit de o coloană așijderea din marmură, îmbrăcat într-o…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
