Ca la noi, la nimeni – Cere și ți se va da! Dacă nu ceri, de ce să-ți dea?


Motto: „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul mare.” – Proverb românesc

Ce-i drept, semnarea unei declarații comune între Preș. Klaus Werner Iohannis și Președintele Statelor Unite ale Americii este o performanță în sine. Plus că cei doi președinți s-au întâlnit, la Casa Albă și niciodată la București!, de două ori. Cu exact 50 de ani în urmă, primul președinte american – Richard Nixon a vizitat România, iar președintele României de atunci i-a înapoiat vizita. Ei bine, Nicolae Ceaușescu a cerut pentru România, fie ea și socialistă, clauza națiunii celei mai favorizate.
Nicolae Ceaușescu își crease aureola de inamic al Moscovei și a fost susținut pentru obținerea de avantaje economice, tehnologie americană sau occidentală și împrumuturi bancare de la FMI și de la BERD, spre a finanța investițiile industriale ale dezvoltării unei Românii tot mai prospere. Așa gândea el.
Revenind la subiectul legat de încheierea vizitei președintelui României de azi, trebuie să fim naivi ca să dăm crezare vorbelor mari și frumoase, de fațadă, adică de politețe. Care nu costă nimic. Cum că, vezi doamne, „Statele Unite și România, ori americanii și românii mai exact, vor avea un viitor luminos.” Noi am mai avut un viitor luminos și cu URSS(bastion al păcii e!) și care s-a terminat groaznic pentru noi.
În Biroul Oval de la Casa Albă a avut loc o discuție față-n față a celor doi președinți, la care deci nu au participat nici măcar ambasadorii celor două țări. Acolo s-a petrecut ceva care-mi scapă și printre puținii care au o explicație sau o variantă plauzibilă, evident bazată pe imaginație și multă-multă informație, este publicistul Bogdan Tiberiu Iacob.
„Practic, Iohannis s-a declarat de acord cu boicotarea conductei Nordstream 2, ca și cu sporirea prezenței militarilor americani în România, ceea ce poate include și relocarea bazei din Turcia ori transferul total sau parțial al militarilor americani din Germania, iar a accepta cu atâta lejeritate surplus de armată americană pe teritoriul României înseamnă, indirect, o opțiune pro-NATO și anti-armata europeană a lui Macron și Merkel.
La fel de deschis s-a arătat și față de blocarea investițiilor chineze în domeniul 5G ori cel nuclear, via Cernavodă, pentru că industriile americane sunt de preferat, scrie în declarație. Ca să fie bătut în cuie, ieri(marți, n.m. I.P.), s-a semnat un memorandum separat de către ambasadorii Hans Klemm și George Maior, care blochează categoric afacerea Huawei.
În fine, Iohannis s-a declarat de acord cu necesitatea exploatării de gaze din Marea Neagră, de către americani, ca o modalitate de a elimina dependența europenilor de Rusia.
Toate aceste chestiuni nu înseamnă că automat ceva e rău pentru România, dimpotrivă.
Dar îi creează lui Klaus Iohannis probleme de-a dreptul insurmontabile, pentru că toate punctele enunțate mai sus se plasează în contra politicii și a intereselor germane.
Iohannis e pus, cum scriam și luni, să aleagă între Berlin/Paris și Washington și nu pe chestiuni mărunte, ci pe cele mai mari cu putință.
El are răgaz până în preajma alegerilor să arate care îi este opțiunea finală. Dacă se va repezi, ca după vizita din 2017, să dea raportul Angelei Merkel într-o vizită-fulger la Berlin și dacă nu va mișca urgent lucrurile în direcția promisă americanilor, costurile vor fi imense, dacă nu totale. Între Scila și Caribda, Iohannis va avea un final de mandat cel puțin fierbinte,”
Îi dau perfectă dreptate lui Bogdan Tiberiu Iacob și vă asigur că el este printre puținii comentatori, dacă nu chiar singurul, care a descifrat cam ce s-a discutat în spatele ușilor închise. Bașca faptul că Bogdan Tiberiu Iacob explică perfect încruntarea lui Donald Trump din finalul întâlnirii cu Klaus Werner Iohannis.
În fond, Trump nu mai are răbdare, fiind și el în fața alegerilor prezidențiale americane din 2010!
ION PREDOȘANU

P.S. Cum spuneam, alianța PSD-ALDE nu se rupe. Joi, s-au întâlnit liderii celor două partide: Viorica Dăncilă și Călin Popescu Tăriceanu. (Ion Predoșanu)



Cititi tot articolul