Vasile Ponea se încumetă a ieşi în ochii lumii cu o nouă carte. E cartea lui, şi sentimentul autoreferenţializării e parcă mai difuz. Meditaţia îşi asumă tratarea realului şi etic şi estetic. Autorul recunoaşte, cu o înţelepciune sacerdotală, urmele vieţii, ca deveninţă, şi îşi asumă răspunderea de a le resemantiza fie filosofic, fie poetic.
Găsindu-l noi, tovarăşii săi de drum, mereu dispus să comunice, ca sub acoperişul boltit al unei pagode, despre tot ce…
