1. Condamnarea la opţiune
Timpul, ah, timpul fuge ireparabil. Şi mă trage şi pe mine după el. I-am cerut un model, el mi-a oferit „Ieşirea spre cer” ca paradigmă a sfârşitului. Nu-i suport impertinenţa şi mă îndoiesc de buna lui credinţă în umanism.
Altfel sunt un condamnat la a fi prizonierul unor proiecte vizionare, doar o parte din ele fiind realizabile. Parmenide şi Heraclit sunt gânditorii care le alimentează, într-o inalienabilă continuitate, ideile teoretice…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
