Acest înalt, smead şi „tăcut” (în sensul că a cultivat ca şi Eminescu şi Doinaş o estetică a tăcerii – n.m., I.P.B.) poet vădeşte o sobră autoexigenţă; cultivă cu delicateţe şi expresie metaforicometonimică (dar prin implozie şi dialectică a stilului) le mythe vivant; are reverii solare şi/sau lunare; se înstăpâneşte în dicţiunea-i cu fermitate şi ingeniozitate intactă; vădeşte acea „monadologie” leibniziană ca oricare „cerchist sibian”; se trage…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
