Nelu
Dumitru, unul dintre cei mai cunoscuți oameni de radio din județul Gorj, s-a
stins din viață luni, 3 iunie, în urma unei grave și îndelungate suferințe.
Nelu Dumitru a fost spiritul generației de adolescenți din ultimii ani ai
perioadei comuniste. DJ-ul de la „Cocioabă“, cum era denumită discoteca de la
Teatrul de Vară din Târgu Jiu, era văzut ca omul care le insufla celorlalți
tineri sentimentul de libertate.
Iubitor
al muzicii de calitate, în special Rock, Nelu Dumitru a realizat nenumărate
emisiuni de radio în care a promovat muzica pe care o aprecia.
Cunoscutul
caricaturist Aurelian Șuță a transmis câteva gânduri despre cel care pe care
prietenii îl numeau Chelu. „A vorbi la timpul trecut despre Nelu Dumitru este
extrem de greu. L-am cunoscut în anii 80, când era DJ la Cocioabă și nu lucru
puțin, pentru că în aceea perioadă când pe radio era numai «Trenul galben fără
cai», cine dorea să asculte Phoenix mergea la «Cocioabă». În ultimii 30 ani a
fost unul dintre cei mai importanți oameni de radio. Am lucrat împreună, am
colaborat la emisiuni cu muzică bună, muzică fără vârstă pentru toate vârstele,
și mulți oameni importanți de radio i-au trecut prin mână și au învățat meserie
de la Nelu Dumitru. Din fericire pentru noi și din păcate pentru el, s-a născut
și a trăit într-un oraș micuț de provincie, altfel destinul lui ar fi fost unul
național. Cu toate astea, Nelu Dumitru a făcut foarte mult pentru oamenii din
oraș nelăsându-le construcții sau altceva, ci pur și simplu o emoție, o stare
de bine, de fericire, de bucurie specifică aceleia care ți-o dă muzica bună,
muzica de calitate. Nelu Dumitru a însemnat muzică, a însemnat muzica vieții, a
însemnat muzica tinereții mele, a tinereții noastre, a adolescenței și, în
acest moment în care ne despărțim de el, de trupul lui, de fapt, sunt convins
că rămâne alături noi, în sufletele noastre, același Nelu Dumitru“.
„Tu erai marea noastră“
Un
mesaj emoționant a transmis pe pagina sa de Facebook cunoscutul jurnalist Alin
Paicu: „“Mergem în Cocioabă? Poate ne lipim și la vreun chef, mai târziu, ce
zici?”. Ochii lui Luthe strălucesc la marginea serii și a lumii. “Mergem, tată,
n-am mai fost de aseară”, îi răspunzi repede, strivind chiștocul de Bucegi sub
talpa bascheților. În definitiv, Ciclul Carnot și Principiul al doilea al
termodinamicii nu pleacă nicăieri din manualul urâcios, cu coperte de carton.
Cap
– compas Parângul, dreapta pe Victoriei, uite clădirea Poștei, deja se aude
muzica, stânga pe strada al cărei nume l-am uitat și hop la Teatrul de vară.
Băncile sunt aproape pline și nici pe scenă lucrurile nu stau altfel. Tineri cu
pantaloni bufanți, croiți de Lemnaru al mare, domnițe cu rochii ridicate
deasupra genunchilor rotunzi ca ochii de copil, vânzători de Kent (pachetul cu
castel, cinci lei țigara), mai mulți pierde-vară (vă amintiți când se oprea
proiecția în plină acțiune la “Piedone Africanul”, în timpul matineului, la
Dacia, când intra Miliția în sală și îi urca în Aro pe cei fără ocupație?),
soldați fugiți din unitatea de lângă Fabrica de confecții ori LTV-iști cu
mustăcioară. Și “Gaură”, desigur, princiar, în salopetă verde și cu ceas de
buzunar, în amintirea aristocraților de demult.
Pe scenă, trupuri unduindu-se pe ritmurile Foreigner,
I Want to Know What Love Is, sub luminile filtrate de celofanul verde, roșu și
albastru al reflectoarelor din spate. Pe Luthe l-ai pierdut deja, dansează cu
ochii închiși în brațele unei crețe dintr-a unșpea, așa că nu-ți rămâne decât
să te așezi pe băncuță și să
Articolul „Nelu Dumitru a însemnat muzica vieții“ apare prima dată în Impact In Gorj.
