Din ce în ce mai sigur pe instrumentele sale, un veritabil „om-peniţă” (sintagma îi aparţine lui Flaubert!), ne apare poetul Ion Popescu-Brădiceni în „Serile la Brădiceni”. Aceeaşi mai veche tentă orfică intersectându-se când cu melancolia, în frumoase poeme neoromantice, potenţează căutarea „toposului”, a centrului simbolic (Mircea Eliade), conturând un spaţiu literar propriu, străfulgerat de imaginea Brădicenilor şi a serilor „là-bas”. L-am pus pe acolo în…
