În calendarul nostru, promoția 1962 a Liceului Novaci, spre finele lunii iunie, aveam programată întâlnirea anuală a absolvenților cu puținii profesorii ce-i mai avem. Noi ne-am cam înjumătățit, iar dintre dascălii noștri mai sunt trei-patru, însă cu actualii, mulți dintre ei dăscăliți de noi, reușeam să ne teleportăm în anii aceia frumoși „fără griji și fără bani”, să ascultăm din nou glasul clopoţelului, să ne ridicăm în picioare și să răspundem…
