Din vremea pandemiei (I)


Dacă tot spuneam cândva că „Basmele românilor… continuă!”, lupt cu mine însămi, Doamne ferește, să nu îmi vină vreo idee și să consum niște cărbuni încinși, apoi să trec din închipuire în închipuire, crezându-mă nu știu ce animal pentru că virusul afectează oamenii, nu alte ființe de pe Terra. Sau de la animale ne-am infectat?
Nu mai contează. Rog a mi se scuza lipsa de cursivitate în gândire, mai pe scurt, derapajele, aiureala. Apoi, deh, sunt în…



Cititi tot articolul