Vremea lui Nenea Iancu, parcă a renăscut în acest început al celui de-al treilea mileniu creştin, la socoteala scurgerii unui veac de când autorul mergea la «Gambrinus», ca să culeagă «perle» ale unor vorbe cu tâlc şi ale unor nume de personaje care au prins viaţă în ceea ce s-a numit şi se mai numeşte «O scrisoare pierdută», şi aflată întâmplător într-o mahala oarecare de la marginea Bucureştiului sau chiar din «buricul» Târgu-Jiului!
Ca să stăm de vorbă…