La începutul lunii aprilie 2019 s-a terminat procesul unei crime care a ținut Suedia cu sufletul la gură, iar sentința definitivă a împărțit în două țara scandinavă. În una dintre cele mai prospere și evoluate societăți ale lumii fusese omorât un cerșetor, românul Gică, un bărbat singuratic de 48 de ani.
Imediat după finalul procesului, jurnalistele Delia Marinescu și Eli Driu pleacă la Huskvarna, orașul unde Gică și-a găsit sfârșitul.
În timpul unei îndelungate documentări, pe ruta România – Suedia, ziaristele vorbesc cu fosta familie a lui Gică din județul Bacău, cu ceilalți cerșetori români din Huskvarna, cu jurnaliști din Stockholm, cu polițiști și magistrați suedezi implicați în caz, cu psihologi și oameni din organizațiile neguvernamentale din Suedia și din România, cu cetățeni din Huskvarna, care au păreri diverse despre emigranții care cerșesc pe străzile lor.
Articolul de azi este intitulat “Crima” și este a doua parte a unei serii jurnalistice cu apariție săptămânală, “În căutarea lui Gică”, care are drept episoade: Pădurea, Crima, Procesul și Omul.
Ziaristele de la Libertatea au studiat sute de pagini din ancheta judiciară suedeză despre acest caz de crimă.
Noi credem că “În căutarea lui Gică” este o datorie. Nu doar armatele moderne, ci și țările se mândresc astăzi cu ideea de “leave no one behind”, aceea de a nu-și abandona oamenii, vii sau morți, puternici sau vulnerabili. “Nemo resideo” – “nici un om nu rămâne (în urmă)” – suna îndemnul antic al romanilor.
“În căutarea lui Gică” e felul nostru jurnalistic de a încerca să spunem că România are datoria de a nu-și lăsa cetățenii să treacă în moarte și în uitare, doar pentru că sunt singuri și departe.
de Delia Marinescu și Eli Driu (foto)
O copilă suedeză de nouă ani, cu părul împletit într-o coadă, se ghemuiește în fața unei structuri dreptunghiulare de ciment, ca un podium uriaș. Cască mari ochii albaștri când înțelege că acest petic de pământ, de sub acoperișul de beton și împrejmuit de trei pereți de lemn, era culcușul lui Gică noapte de noapte.
E prima dată când fetița calcă pe tărâmul în care a trăit și a murit personajul din povestea contemporană prea greu de înțeles pentru ea și colegii ei de la școala din Huskvarna.
În micuțul oraș suedez aflat la patru ore sud-vest cu trenul de Stockholm, povestea românului Gică a rămas o dramă zguduitoare pentru cei 20.000 de locuitori. Iar ei au transformat-o în temă de informare și dezbatere la școală, încă din august, anul trecut, la puțin timp după moartea lui.
Sandra, mama fetiței, a adus-o azi pe copilă în parcul Smedby ca într-o oră practică, în speranța că poate așa discuțiile nesfârșite vor prinde chip și înțeles.
8 august 2018, 5:45 AM, 45 de minute de la răsăritul soarelui
– Respiră?
– Nu pot să spun, nu cred, nu știu.
– Puteți să vă apropiați puțin să vedeți dacă respiră?
– Nu știu, o să încerc, dar nu îndrăznesc.
– Dacă este culcat acolo, nu există niciun pericol să vă facă ceva. Puteți merge până acolo?
– Da, vă înțeleg. Cred că îi curge sânge din picior.
– OK, dar cât de departe sunteți acum?
– Cred că este mort.
– Puteți să mergeți mai aproape să vedeți dacă omul respiră?
– Nu respiră.
Doi pescari
Profitând de ziua lungă – în această perioadă a anului, în sudul Suediei soarele răsare la 5 dimineața și apune la 21:30 – Jamil Assaf și cumnata lui, Jamil Dayoub, veniseră să pescuiască în râul din Smedby Park dimineața, la 5.45.
Cei doi sună speriați la 112 când văd în iarbă corpul unui bărbat. Are hainele pline de sânge, iar lângă el se află doi colaci de salvare, o pătură, două perne și un con de semnalizat drumuri. Sunt semnele unei crime.
Cu opt ore în urmă, 7 august 2018, 22.00, o jumătate de oră după apusul soarelui
Cu opt ore în urmă, la ora 22.00, Emil, un adolescent suedez de 14 ani, merge în Smedby Parken cu două prietene de aceeași vârstă și cu un prieten de 13 ani, Hampus.
Tinerii știu că aici doarme Gică, bărbatul român pe care îl văd cerșind ziua în față la Willys, un supermarket din apropiere. Unii dintre ei interacționaseră cu el, când le cumpărase țigări la rugămintea lor, potrivit românilor care cerșeau lângă Gică.
Gică venise de patru ani în Huskvarna și trăia solitar, neatașat nici unuia dintre grupurile de români care-și câștigă pâinea cerșind în orașul industrial scandinav, cunoscut pentru producătorul său mondial de drujbe. Unii dintre imigranții români dorm în pădure, alții în mașini. Cei norocoși și care rup limba fac mici munci în curțile sudezilor sau în livezile de mere, dar majoritatea se reîntâlnesc ziua pe străzile localității, cu un pahar de plastic în față, în care așteaptă să primească monede. Tot aici îl vedeau și pe Gică.
Hărțuirea începe cu aruncat de mere
Când cei patru copii ajung în parc, Gică doarme pe o bancă, învelit cu o pătură. Hampus culege câteva mere mici, necoapte dintr-un copac și le pune pe masa din fața băncii.
Bărbatul deschide ochii. Puștii o iau la fugă. Apoi se întorc lângă bancă, pun muzică sârbească pe telefon și dansează ironic. Gică se ridică și se îndepărtează de copii, dar câteva minute mai târziu revine pe bancă.
Emil și Hampus încep să arunce cu mere în Gică de la vreo zece metri distanță. Când unul dintre fructe îl nimerește pe bărbat în spate, băieții se amuză. Copiii filmează momentul și îl salvează în telefon cu numele de fișier “Filmul cu merele”.
Peste câteva minute, în parc apar încă trei prieteni ai lor, toți băieți.
De la aruncat cu mere, la aruncat cu urină
La scurt timp, hărțuirea trece la alt nivel. După ce face pipi într-un borcan, Emil îl sună pe Oliver, un prieten în vârstă de 16 ani, pasionat de jocuri pe calculator și motoare. El “îndrăznește să facă lucruri”, avea să le explice Emil polițiștilor motivul pentru care și-a chemat amicul în parc.
Oliver ajunge în Smedby Parken la 22.30, potrivit anchetei care a identificat ora la care telefonul lui s-a conectat la un releu de telefonie mobilă din parc.
În total, acum sunt opt adolescenți – șase băieți și două fete. Cu un sentiment de bărbăție specific celui mai mare din grup, Oliver, ultimul sosit, ia borcanul cu urină și îl aruncă spre Gică. “Nu știu de ce am făcut asta”, urma să declare anchetatorilor puștiul de 16 ani.
Nu toți tinerii suedezi se poartă astfel cu cerșetorii. “Aici copiii sunt buni, ne fac cu mâna, cer bani la părinți să ne dea”, povestește Laura, o femeie de 56 de ani din Pișteștii din Deal, Gorj, care cerșește pe străzile din Jönköping, orașul mai mare, lipit de Huskvarna.
Demnitatea cu care sunt tratați de majoritatea scandinavilor a adus mii de români în Suedia, dar a și stârnit o dispută în societatea nordică.
“Nu îmi face plăcere să îi văd cerșind în fața supermaketurilor. România e țara care primește cel mai mult ajutor de la UE și ei tot vin aici să ceară bani! Suedezii care au diferite boli, probleme de inimă, de exemplu, au nevoie de permisiune să strângă bani pe stradă, ei nu”, e de părere Ari, un suedez de 40 de ani care lucrează ca șofer de tir.
Adolescenții îl numesc “piele goală”, “șobolan” sau “pipi-șobolan”
După ce Emil, Hampus și Oliver continuă să arunce cu mere în el, Gică se ridică nervos și se îndreaptă spre ei, apoi se întoarce pe bancă și își aprinde o țigară.
Bărbatul e obișnuit cu umilințele tinerilor. Aceștia îl urmăresc și îl hărțuiesc de luni bune. Ba mai mult, îl strigă, în suedeză “piele goală”, “șobolan” sau “pipi-șobolan”. Au făcut asta atât în fața supermarketului Willys, unde Gică cerșește în timpul zilei, cât și într-o parcare unde Gică dormea mai demult sau în parcul Smedby, ca în această seară.
“S-a ajuns prea departe”
De câteva ori, locuitorii din apropiere i-au văzut pe băieți în acțiune, dar nu au intervenit. “Când am aflat în timpul investigației că adulții știau și nu au făcut nimic, ne-am zis că s-a ajuns prea departe”, povestește Tommy Thorngren, purtător de cuvânt al Poliției din Jönköping.
“De ce nu i-am pus mai multe întrebări, ca să ne spună că băieții îl hărțuiau?”, se întreabă azi, cu lacrimi în ochi, Iréne Linddahl care lucrează la grupul de ajutor al unei biserici penticostale din Huskvarna. Femeia îl vedea pe Gică în fiecare duminică și se învinovățește că nu a vorbit mai mult cu el.
După ce au plecat cu toții din parc, câțiva dintre tineri se întorc
După aproximativ o oră, cei opt adolescenți pleacă împreună spre stația de autobuz. Cinci dintre ei, printre care și cele două fete, se duc acasă. Emil, Oliver și Hampus se întorc, însă, în parc. Vârstele lor – 14, 16 și 13 ani – înseamnă adunate 43 de ani, mai puțin decât cei 48 de ani de viață ai bărbatului.
Cei trei continuă să arunce cu mere în Gică și apoi cu o piatră. Când vede că pietrele iau locul merelor, Gică ripostează, ia piatra și o aruncă spre Oliver.
La un moment dat, Hampus, cel mic din grup la cei 13 ani ai lui, le zice celorlați să meargă toți acasă. Emil și Oliver îl conduc până la o școală din apropiere, apoi hotărăsc să se întoarcă.
Adolescenții filmează o parte din actele violente împotriva lui Gică
Când ajung din nou în parc, îl zăresc pe Gică cum merge pe o potecă pietruită de lângă locul de joacă. Bărbatul fără adăpost ține în mâini un rucsac și o plasă albastră de la Ikea. Acolo sunt toate lucrurile sale.
Când Gică ajunge în apropierea unui stâlp de lumină, Oliver, un adolescent de 16 ani pasionat de jocurile pe calculator, îi cere lui Emil să filmeze ce urmează.
Oliver îi dă lui Gică o lovitură dură în spate, care îl pune pe bărbat la pământ. După ce se ridică cu greu, acesta se îndreaptă spre băiat, încercând să-l sperie. Cât Gică încearcă să-și adune lucrurile răvășite de pe jos, Oliver îl lovește cu piciorul, iar omul cade din nou. Când Gică vrea să se ridice pentru a doua oară, tânărul de 16 ani îl lovește de două ori în coaste, o dată din partea stângă, apoi din dreapta.
Emil înregistrează 30 de secunde cu telefonul și îi trimite filmarea unuia din băieții care plecaseră mai devreme. Pe fundalul imaginilor se aud râsetele lor.
“Azi e comun ca tinerii să filmeze acțiuni violente sau lucruri și mai rele și să se mândrească cu ele pe social media. Ca om de 64 de ani și ca judecător, eu pur și simplu nu înțeleg acest lucru”, spune, față în față cu Libertatea, Nils Karlberg, judecător la Curtea de Apel din Jönköping, magistrat care a participat la verdictul final din acest caz.
La final, adolescentul de 14 ani a sărit cu picioarele pe el
Emil, puștiul cel mai mic, intră și el în jocul fizic și necruțător, un joc ajuns în faza definitivă. Hărțuirea dintre micii vânători și victima Gică dura de luni de zile. Puștiul de 14 ani practică jiu-jitsu brazilian, un sport de contact care se bazează pe lupta la sol și care prin folosirea tehnicilor articulare și a strangulărilor îl forțează pe oponent să renunțe la luptă. El nu aplică toate tehnicile acestui sport, dar păstrează filosofia – cel slab va ceda.
Emil aruncă în el cu un colac de salvare, din material dur, aflat lângă râu, îl lovește cu brațele în spate și, după ce bărbatul se prăbușește la pământ, sare de două ori pe el.
Ambii băieți îl lovesc apoi de mai multe ori în cap, îl bat cu un con reflectorizant de semnalizat drumuri și cu o scândură de lemn.
În total, potrivit informațiilor din dosar, Emil îl lovește pe Gică de șase ori în cap, de trei-patru ori în spate, o dată cu conul reflectorizant și o dată cu colacul de salvare. Oliver îl lovește de 15-20 de ori în cap și de aproximativ trei ori în alte părți ale corpului.
Psiholog suedez: în mintea tinerilor s-a activat “datoria de persecuție”
“Datoria de persecuție este un concept psihologic care poate ajuta la înțelegerea modului în care violența duce uneori la violență escaladată, chiar și după ce victima este inconștientă sau moartă”, explică psihoterapetul Börje Svensson.
Potrivit specialistului suedez, Emil și Oliver au intrat într-o spirală a agresivității, tot mai multă suferință a omului străzii producându-le, la rându-le, vinovăție, care se exprimă violent și tot la adresa celui chinuit de ei.
“Făptuitorul îl urăște pe cel pe care îl chinuie, deoarece simte că victima îl chinuie și îl persecută cu suferința ei. Când făptuitorul își abuzează victima, el se simte vinovat. Dar o învinuiește pe victimă pentru culpa pe care el o simte. Întrucât crede că este vina victimei că el se simte vinovat, o pedepsește în continuare”, adaugă specialistul. “Cu cât mai mult rănește victima, cu atât se simte mai vinovat și cu atât mai mult trebuie să dea în ea”.
La un moment dat, lui Emil i se pare că Gică a leșinat și o ia la fugă. Oliver se duce în grabă după el și îi spune că Gică nu mai respiră deloc.
Cu frica în gât, dar alinați de gândul că nimeni n-a văzut scena, pleacă fiecare spre casa lui. E în jur de miezul nopții.
8 August 2018, ziua cea mai caldă din istoria localității
În zorii zilei, la scurt timp după ce Jamil Assaf și Jamil Dayoub găsesc în iarbă corpul încremenit și însângerat, ambulanța ajunge în Smedby Parken.
Medicii constată că bărbatul străin nu mai are suflare. Printre lucrurile lui, un lănțișor, un pachet de țigări Winston și un pieptene, se descoperă un carnet uzat, cu coperți grena. Când îl deschid, află că numele întreg al omului cunoscut în Huskvarna sub numele de Gică, este Gheorghe Hortolomei-Lupu, cetățean român.
În sudul Suediei începe o nouă zi. Poliția freamătă și vestea despre crima sadică din parc se întinde în comunitate, dar nimeni nu are nici o idee despre cine ar putea fi făptașul.
Soarele se ridică tot mai mult și are o strălucire nefirească pe cerul boreal. Oamenii din Huskvarna se uită la el cu teamă. Se face cumplit de cald. În vipia de 34,2 grade, cea mai fierbinte zi din istoria localității scandinave, un procuror pornește cercetările.
CONTINUAREA, în episodul 3: Procesul
Citește și:
În căutarea lui Gică – românul omorât într-un parc din Huskvarna, Suedia, de doi adolescenți. Paște în pădure cu cei mai nevoiași dintre compatrioți (1)
Post-ul În căutarea lui Gică (2). Crima. Povestea nopții care a șocat Suedia. Cum a fost ucis un cerșetor român în Huskvarna apare prima dată în Libertatea.ro.
