În contextul înfiinţării recente, nivel de Comisie Europeană, a Direcţiei Generale pentru Industria de Apărare şi Spaţiu am luat legătura cu cei doi experţi în politici NATO: Victor Aileni, coordonatorul departamentului de analiză si planificare strategică al firmei MabeInvest LLC SUA/România, fost consultant al bazei militare de la Mihail Kogălniceanu şi pentru construcţia scutului de la Deveselu şi cu Dna Mădălina Neacşu, doctor în informaţii şi securitate naţională şi care oferă expertiză în securitate şi rezilienţă urbană, politici şi strategii NATO/UE, NATO URBAN, analiză de intelligence, competitive intelligence, agrointelligence, juridic- administrativ etc.
1. Comisia Europeană (CE) care-şi începe activitatea pe 1 noiembrie va avea în cadrul ei o nouă Direcţie Generală însărcinată cu Industria de Apărare şi Spaţiu. Se va ,,militariza” UE? Ce rol va juca NATO în acest context?
Victor Aileni: Noua Direcţie Generală pentru Industria de Apărare şi Spaţiu, din cadrul Uniunii Europene, se va ocupa de politica industrială europeană şi de pieţele publice, unde aproximativ 13 miliarde de euro vor fi alocaţi Fondului European pentru Apărare şi bugetului destinat politicii spaţiale. Acest fond de apărare, va fi suplimentat de guvernele statelor UE şi va fi destinat în principal finanţărilor pentru dezvoltarea şi achiziţia de armament. Referitor la întrebarea dumneavoastră, dacă UE se va ,,militariza”, să nu uităm că UE nu este şi nu va fi niciodată o alianţă militară. Apărarea colectivă a UE a fost şi va rămâne NATO, iar parteneriatul strategic dintre SUA şi UE devine prioritar într-¬o epocă a schimbărilor geopolitice şi pe fondul intensificării ameninţărilor complexe, atât convenţionale, cât şi hibride. Mai mult de atât, atacurile cibernetice sunt din ce în ce mai frecvente şi mai sofisticate, mai ales în prag de ,,Eră 5G”, ceea ce determină nevoia unei cooperări din ce în ce mai intense între UE şi SUA prin intermediul NATO, în vederea completării eforturilor ambelor părţi şi pentru protejarea infrastructurii esenţiale de apărare şi alte infrastructuri informaţionale guvernamentale. Prin urmare, noile ameninţări la adresa securităţii UE necesită o cooperare internaţională UE-SUA-NATO, inclusiv la nivelul forţelor armate prin producţia de noi armamente şi alocarea rapidă de trupe în caz de conflicte sau alte atacuri pe continentul European. Consider că, este extrem de important ca UE şi SUA să acţioneze împreună şi în sinergie pentru a sprijini ordinea bazată pe reguli, garantată de organizaţii supranaţionale şi de instituţii internaţionale puternice, credibile şi eficace, având în vedere că timp de peste şapte decenii, parteneriatul dintre SUA şi Europa a fost şi este esenţial pentru ordinea economică, politică şi de securitate mondială.
Să nu uităm că, SUA a fost şi este cea mai mare piaţă pentru exporturile UE şi a doua sursă de importuri a UE ca importanţă, relaţia comercială si de investiţii dintre UE şi SUA, fiind cea mai importantă din lume şi care a fost dintotdeauna bazată pe valori comune, parteneriatul UE-SUA fiind unul dintre factorii cei mai importanţi ai creşterii economice, comerţului şi prosperităţii la nivel mondial. De asemenea, să ne reamintim că UE a primit sprijin militar constant acordat de SUA pentru asigurarea securităţii şi apărării UE, astfel încât UE datorează recunoştinţă tuturor americanilor care şi-au sacrificat viaţa pentru a asigura securitatea europeană în conflictele din Kosovo şi Bosnia.
2. În contextul înfiinţării unei noi Direcţii Generale pentru Industria de Apărare şi Spaţiu în cadrul Comisiei Europene, securitatea şi rezilienţa urbană devine obiectiv strategic pe agenda europeană?
Mădălina Neacşu: Securitatea şi rezilienţa urbană este multidimensională şi interconectată în contextul intensificării ameninţărilor convenţionale şi hibride, definiţia ei urmând să acopere nu doar aspecte de mediu, energetice, comerciale, cibernetice, de sănătate etc., dar şi aspecte militare. Consider că, noua Direcţie Generală pentru Industria de Apărare şi Spaţiu, înfiinţată recent la nivelul UE, ar trebui să aloce resurse de apărare comune inclusiv pentru securitatea şi rezilienţa urbană în cadrul unor programe şi politici europene comune care să devină parte a unor programe politico-militare urbane, evident în cadrul parteneriatului strategic UE-NATO-SUA. Prin urmare, viitoarea provocare pentru Alianţă şi, implicit pentru UE, va fi găsirea unor mecanisme de apărare comune urbane prin dezvoltarea în comun a unei infrastructuri critice militare urbane. În prezent, resursele de apărare la nivel urban sunt reduse şi nu sunt integrate într-o strategie de interoperabilitate militară urbană care să răspundă unor atacuri, fie ele militare, politice, teroriste etc. Nu este vorba de ,,dacă”, ci mai degrabă ,,când” NATO şi UE vor fi implicate în operaţiuni militare urbane din spectrul conflictelor: de la misiunile umanitare la cele de stabilitate şi de război urban.
Referitor la propunerea menţionată mai sus, mulţi vor invoca faptul că există deja efective militare la nivelul oraşelor şi că o nouă infrastructură militară – de tip NATO URBAN – nu şi-ar găsi rolul în actuala ,,organigramă”. Însă, în prezent capacitatea de răspuns militară la nivel urban se bazează pe ,,o singură armă”, adică mai mult pe strategii tactice de contracarare, şi anume focalizare pe incertitudine, apropierea imediată a inamicului şi pe vulnerabilităţi. Ori, noile perspective se referă la securitatea şi siguranţa cetăţeanului prin dezvoltarea unor noi tehnici de interoperabilitate inclusiv la nivel strategic militar. Printre soluţiile avute în vedere, se poate menţiona utilizarea mijloacelor de supraveghere inteligente (ex. drone militare) pentru a direcţiona şi mai bine acţiunile tactice asupra punctelor cheie ale inamicului şi utilizarea armelor de la distanţă pentru a limita utilizarea luptei apropiate sau pentru a controla informaţiile, mobilitatea şi forţele tactice ale inamicului. Operaţiunile urbane vor trebui să ia în considerare inclusiv capacitatea de a colecta informaţii şi date despre poziţiile, mişcările şi starea forţelor inamice într-un mediu urban şi nu doar pe informaţii tactice colectate după capturarea inamicului. În concluzie, complexitatea noilor operaţiuni militare urbane, recomandă definirea unui nou set de concepte, doctrine specifice şi, totodată, diseminarea unei noi culturi de securitate NATO URBAN, toate devenind noi instrumente şi măsuri militare de contracarare a riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii şi rezilienţei urbane contemporane. În acest context, înfiinţarea în România a unui ,,grup de lucru” privind testarea interoperabilităţii militare urbane, ca parte a parteneriatului strategic SUA- NATO-UE, poate deveni un prim obiectiv strategic pe agenda UE în cadrul Direcţiei Generale pentru Industria de Apărare şi Spaţiu. Să nu uităm că, în prezent România este principal furnizor de securitate regional şi, totodată, planificator de operaţiuni militare de securitate şi stabilitate pe flancul de Est al Alianţei, în contextul găzduirii primului şi singurului Comandament NATO de la Sibiu şi operaţionalizării Scutului Antirachetă de la Deveselu, vector care are capacitatea de a asigura securitatea regională a 30 de capitale, pe o rază de aproximativ 2000 km.
Interviu preluat din Tomisnews
