Dinu Flămând scrie o poezie de rafinament, de elevație, ritualică, sacerdotală, liturgică, cu (re)surse infinite / transfinite în arhaic, mitologie, ezoteric, în gândirea orientală și medievală. În plus, încă de la debut s-a distins prin inefabilul muzical, prin apeironicul mesaj, prin nota rezidentă în peisajul unei bolgii urbane, alcătuită însă de un neofit. După cum reperează și Gheorghe Grigurcu, modalitatea lui Dinu Flămând e aplicată impulsiv complexului…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
