Lumea satului gorjenesc în care se întâlnea odinioară armonia ţăranului cu natura, în care se dovedeau funcţionale comunicarea şi comuniunea între locuitorii satului, parcă devine numai o frumoasă amintire a vremurilor trecute, chiar dacă se mai păstrează portul şi muzica populară! Familiile cunosc evenimente dramatice din cauza emigraţiei în străinătate, multe dintre ele se destramă din cauza navetismului transfrontalier, pentru că în ultima instanţă, satele ţării şi ale judeţului Gorj sunt părăsite de elementul cel mai dinamic şi mai plin de vitalitate care este şi va rămâne tineretul.
În arealul Gorjului, Comuna Godineşti se află în nord-vestul judeţului, de o parte şi de alta a cursului mijlociu al râului Tismana, înspre Nord-Sud, pe aproximativ 9 km, fiind o zonă de veche locuire a judeţului. Cuprinde satele: Arjoci, Câlceşti, Chiliu, Godineşti (reşedinţa), Pârâu de Pripor, Pârâu de Vale şi Rătez.
Conform recensământului efectuat în anul 2011, populaţia comunei Godineşti se cifra la 2.061 locuitori, într-o vizibilă descreştere faţă de anul 2002, când erau consemnaţi 2.465 de locuitori, majoritatea dintre aceştia fiind români (96,56%), cu o minoritate de romi de 1,31 %, iar pentru 2,09% din populaţie, apartenenţa etnică este necunoscută. Sub aspect confesional, majoritatea covârşitoare a locuitorilor sunt creştin-ortodocşi (95,92%), o minoritate de sectanţi penticostali de 1,89 %, iar pentru 2,09% din populație, apartenența confesională nu se cunoaşte.
Satele comunei Godineşti au cunoscut un îndelungat proces de transformări, cu multe schimbări socio-economice şi demografice specifice.
Continuitatea vieţuirii oamenilor pe aceste locuri este îndeaproape cunoscută mai înainte de secolul al XV-lea, când apar primele referiri istorice despre satele comunei, despre oameni şi despre modul de viaţă al oamenilor.
În perioada dintre anii 1900 şi 2014, dinamica populaţiei satelor comunei Godineşti ne arată că satul Godineşti, în anul 1900 avea 958 de locuitori şi în anul 2014 a crescut la 991 de locuitori, satul Arjoci, în anul 1900 avea 318 locuitori şi în anul 2014 a scăzut la 118 locuitori, satul Câlceşti, în anul 1900 avea 693 de locuitori şi în anul 2014 a scăzut dramatic la 226 de locuitori, satul Chiliu, în anul 1900 avea 125 de locuitori şi în anul 2014 avea numai 50 de locuitori, satul Pârâu-Pripor împreună cu satul Pârâu Vale, în anul 1900 aveau 931 de locuitori şi în anul 2014 cele două sate au scăzut la 612 locuitori, satul Rătez, în anul 1900 avea 800 de locuitori şi în anul 2014 avea numai 64 de locuitori.
În privinţa numărului locuitorilor, comuna Godineşti ocupa locul 16 în fostul raion Baia de Aramă, cu 1756 de locuitori, cifraţi la 694 persoane de sex masculin şi 1062 persoane de sex feminin, iar comuna Câlceşti avea 1966 de locuitori, dintre care 749 de persoane de sex masculin şi 1217 persoane de sex feminin, ocupând locul 14 ca număr de locuitori în cadrul aceluiaşi fost raion Baia de Aramă. În perioada dintre 1900 şi 1959, numărul locuitorilor actualei comune Godineşti s-a redus cu 1.103 persoane, ajungând la numai 3.722 de locuitori.
În anul 1989, în comună trăiau 2.399 de locuitori, cu 1323 mai puţini decât în 1959, iar faţă de anul 1900, populaţia satelor comunei s-a redus cu 2426 de locuitori, deci, a scăzut aproape la jumătate. La sfârşitul anului 1989, populaţia Godineştiului a crescut cu 275 de persoane, ajungând în anul 1997 la 2674 de locuitori, faţă de 2399 de locuitori în anul 1989. Acest lucru s-a datorat pensionărilor şi disponibilizărilor de după 1991, deoarece au fost multe familii care au părăsit oraşele în care munciseră şi locuiseră anterior pentru a se întoarce în satele natale.
Documentele oficiale de la primăria comunei, datele statistice de la nivel judeţean şi anumite scrieri monografice ale intelectualilor comunei dovedesc în mod convingător faptul că dacă în această localitate se menţine acelaşi ritm cunoscut al depopulării, în 15-20 de ani, va fi pusă în dificultate existenţa oficială a comunei, ca unitate administrativ-teritorială.
Urmărind cu atenţie evoluţia demografică a comunei Godineşti, în ultimii 25 de ani se poate vedea că de la cei 2367 de locuitori, câţi existau în 1992, în 2002 mai erau 2143 de locuitori, pentru ca numărul acestora să scadă în anul 2011 şi să ajungă la 2065 de persoane, iar în 2017 să scadă la 1949 de persoane.
În anul 2001, se constată că populaţia comunei Godineşti era de 2.161 de locuitori, în scădere cu 66 de locuitori faţă de 1997, când se cifra la 2.227 de locuitori.
La mijlocul anului 2014, populaţia comunei era de numai 1991 de locuitori, deci, cu 2.834 de persoane mai puţine decât în anul 1900, cu 1731 de persoane mai puţine decât în anul 1959, cu 238 de locuitori mai puţini decât în anul 1989 şi cu 504 locuitori mai puţini faţă de anul 2001.
După cooperativizarea agriculturii, mulţi locuitori tineri din sate şi-au părăsit locurile natale şi s-au stabilit în diferite oraşe din judeţul Gorj sau din ţară. Industrializarea ţării şi migraţia spre oraş a determinat scăderea numerică a populaţiei active reprezentată de către tinerii din comună, mai ales a tinerilor necăsătoriţi care după finalizarea studiilor profesionale, liceale sau a facultăţilor s-au stabilit în oraşe mari din ţară, unii au mers la Târgu-Jiu, unii pentru a lucra în minerit la Motru sau la Rovinari, în alte centre miniere de pe Valea Jiului.
Dacă se analizează numărul căsătoriilor din ultimii 25 de ani, se constată că de la 20 de căsătorii în 1992 a scăzut numărul acestora la numai 8 în 2002 şi la 10 în 2011, ajungându-se la 11 căsătorii în anul 2017, spre deosebire de anul 2015, când sunt consemnate 6 căsătorii şi anul 2016, când s-au înregistrat 7 căsătorii, deci, o rată a nupţialităţii foarte scăzută.
După 1989, nenumărate persoane tinere au format familii cu alţi tineri din diferite localităţi sau din alte ţări, părăsind comuna, iar prin aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, multe persoane tinere s-au căsătorit în străinătate, în Italia, Germania, Belgia, mutându-se în ţările respective.
În momentul de faţă, ca un fapt curios, numai în satul Godineşti există peste 50 de persoane aparţinând ambelor sexe, cei mai mulţi fiind bărbaţi, care nu s-au căsătorit niciodată, iar alţii care din diferite motive nu au mai întemeiat o familie.
Desigur, numărul mic al cuplurilor formate prin căsătorie se reflectă foarte bine şi în cifra extrem de restrânsă a nou-născuţilor, deoarece, dacă în 1992, la 20 de căsătorii au rezultat 29 de nou-născuţi, în anul 2002, constatăm că din 8 căsătorii, rezultă 13 nou-născuţi, în anul 2011, din 10 căsătorii rezultă acelaşi număr de 13 nou născuţi, iar în 2017, din 11 căsătorii rezultă doar 8 nou-născuţi, deci, în mod surprinzător, numărul nou-năascuţilor este mai mic decât numărul căsătoriilor, ceea ce reprezintă pentru prima dată, în analiza noastră, un indicator foarte relevant al depopulării grave a mediului rural din această comună gorjeană.
(VA URMA)
Profesor drd. Vasile GOGONEA
