„De la Nistru pân la Tisa
Tot românu plânsu-mi-s-a”
(M.E.)
Am venit să-ți spun în moarte că din nou ești interzis,
Doina iarăși e rănită și o vor crucifica,
O vâneaz liicenii, bieți homunculi de abis,
Nu sunt fericiți zlătarii fără-ntemnițarea ta.
Ei, ce n-au creat nimica, decât scrisorici și jeg,
Ei, la țâțele străine, totdeauna bursieri,
Ei, ce nici o doină simplă nu aud și nu-nțeleg,
Ei lovesc în tine, Doamne, asmuțiți de nicăieri.
Creier strâmt cât…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
