Puține localități din județul Gorj s-ar putea mândri cu asemenea intelectuali de talia sui- generis a familiei profesorului Marin I. Arcuș. Membrii acesteia vin să întregească șirul atâtor minți luminate ieșite din satele de la izvoarele pârâului Plosca, pitite după niște dealuri împădurite ce compun actuala comună gorjeană, Dănciulești, grație unor dascăli de ispravă, adevărați apostoli care, cu migală, și-au scuturat sămânța minții lor pe ogorul educației fiilor de țărani veniți la școală în opinci și purtând săcuie legate de gât cu cele necesare pentru studiu și cu oarece merinde.
Să amintim numele unor dascăli deosebiți: Alexandru Pârvulescu, Soții Gârbaciu și Caragescu, Ion Sanda din Hurezani, Dediu Mina și Lidia Damian, ultimii, învățători basarabeni. Când doamna Damian vorbea despre Basarabia, plângea, timp în care și elevii începeau să plângă.
După absolvirea Școlii Pedagogice Mixte din orașul Craiova, vreme în care s-au conturat două opțiuni, două vocații, muzica și literatura, Marin I. Arcuș a urmat cursurile Școlii Populare de Artă din același oraș, Craiova, apoi Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din București. La îndemnul vestitului profesor de literatură, Ion Toboșaru (Toby), de la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale” București, cu prilejul examenului de admitere în Conservator, Marin I. Arcuș urmează cursurile Facultății de Limba și Literatura Română a Universității București.
Licențiat a două facultăți, Marin I. Arcuș putea să obțină o catedră în oricare comunitate urbană, dar a ales să rămână în satul lui, dornic de a contribui la înălțarea spirituală a consătenilor săi.
Căsătorit cu Margareta Radu, absolventă a Facultății de Matematică-Mecanică, Univ. București, fiica preotului Gheorghe I. Radu, familie care a dat țării șapte copii, toți titrați, din care un academician, savant de faimă mondială și doi profesori universitari, soții Arcuș s-au dedicat nobilei profesii cu pricepere, pasiune și talent, și-au exercitat-o cu exigență, ex professo. Au înțeles că munca profesorului nu trebuie să se limiteze doar la activitatea desfășurată intra muros, că rolul acestuia este de a uni toate forțele, toate energiile pentru realizarea unor multiple activități ce țin de cultura materială și cea spirituală.
Aflat mereu la timonă, Marin Arcuș instruiește și conduce Corala dănciuleșteană, obținând premii și mențiuni, organizează Cercul de vioară cu elevii. Plecând de la spusele filozofului și omului de stat roman, Seneca: “Viața cea mai scurtă și cea mai neliniștită o au cei care uită de trecut, neglijează prezentul și se tem de viitor” sau ale lui Confucius: ,,Cercetează trecutul dacă vrei să prezici viitorul”, cu ajutorul elevilor, al cadrelor didactice și al bătrânilor satelor, în anul 1973 înființează Muzeul Satului Rădinești. Prin aceasta, se pun bazele unei culturi materiale.
În anul 1989, Marin I. Arcuș organizează și conduce acțiunea de Sărbătorire a unei jumătăți de mileniu de la prima atestare documentară a Rădineștilor (4 iulie 1489). La acea dată memorabilă, a avut loc și prima întâlnire a fiilor satelor de la izvoarele pârâului Plosca, prilej de lansare în manuscris a Monografiei Rădineștilor, semnată Marin Arcuș. Tot atunci a luat ființă Societatea Cultural-Științifică “Rădinești-Gorj”, al cărei președinte a fost ales același Marin Arcuș, având ca model Societatea Cultural-Științifică “Stroiești-Argeș”, condusă de reputatul profesor universitar doctor inginer Nicolae P. Leonăchescu.
În 1992 înființează revista “Interfluvii” a Societății Cultural-Științifice ,,Rădinești-Gorj”, cu apariție anuală, înregistrată la Biblioteca Academiei Române și la Biblioteca Națională a României, pe care o conduce în calitate de redactor-șef. A reușit să atragă cu pricepere și metodă colaboratori din județele megieșe și din toată țara.
Toată viața a consacrat-o studiului, “meteahnă” ce dăinuie și în prezent, după ce a depășit vârsta octogenară. Pentru a fi la zi cu evoluția istoriei și a criticii literare continuă să se aboneze de zeci de ani la longeviva revistă “România lierară”, fondată de Alecsandri în 1855, care, după două întreruperi, își reia apariția în 1968 sub egida Uniunii Scriitorilor din România.
Profesorul cu dublă specialitate, documentaristul, publicistul, prozatorul și mentorul tuturor acțiunilor culturale izbutește să pună ,,un nume adunat” pe mai multe cărți individual și în colaborare cu fiul său, Constantin M. Arcuș, profesor de matematică, absolvent al Facultății de Matematică a Universității din Craiova, cu doctorat în această regină a științelor, obținut la Iași, cu studii de cercetare timp de șase luni în Japonia și cu nora sa, Liana-Marinela Arcuș, profesor de biologie, absolventă a Universității București.
Prima sa carte, ,,Sate de moșneni la izvoarele pârâului Plosca”, Editura Centrului Județean al Creației Gorj, Târgu-Jiu, 1997, se bazează pe o cercetare arhivistică minuțioasă, următoarea, ,,Graiul locuitorilor din Rădinești-Gorj”, Scrisul Românesc, Craiova, 2008, reprezintă o monografie lingvistică, întocmită cu acuratețe și cu rigoarea specialistului. cărțile ,,Ipostaze”, Scrisul Românesc, Craiova, 2008 ,,Oameni și întâmplări”, Editura Sitech, Craiova, 2014 și ,,Câteva păreri”, Editura Sitech, Craiova, 2017, ce reprezintă o variatio delectat (Varietatea desfată), cuprinzând eseuri despre literatură și artă, despre muzică și muzicieni, recenzii, medalioane, cronici literare, portrete ale unor personalități și aspecte lingvistice.
Lucrarea ,,Drum prin vremuri”, Editura Sitech, Craiova, 2011, este o carte a biograficului în care Marin I. Arcuș își prezintă in extenso viața ab origine cu ascendenții neamului Arcuș, continuând cu anii de școală, de studenție și de exercitare a profesiei alese. Este traseul parcurs pe portativul vieții de la copilul sagace, doritor de a se aventura în universul cunoașterii până la dascălul autentic, intelectualul select, preocupat de varii activități.
Constantin M. Arcuș, fiul, doctor în matematici și profesor la Rădinești, a renunțat la o carieră universitară spre a continua opera tatălui său, preluându-i unele funcții. Dânsul va fi timonierul acestei ambarcații ce se numește știință și cultură. În colaborare, Constantin M. Arcuș, Liana-Marinela Arcuș și Marin Arcuș au scris cărțile: ,,Școala Generală “Cornelius Radu” Rădinești”, Editura Sitech, Craiova, 2012, “Tezaurul uman al Rădineștilor în vâltoarea celui de Al Doilea Război Mondial”, Editura Sitech, Craiova, 2018 și “Muzeul Satului Rădinești”, aceeași editură craioveană, în 2019.
Pentru elevii gimnaziști a publicat lucrarea “Matematici pentru începători”, două volume, iar pentru redactarea unui curs de geometrie diferențială, specialitate în care și-a dat doctoratul, a scris și a publicat în limba engleză peste zece articole în reviste ISI individual și în colaborare cu profesori de la Universitatea Arak din Iran.
Monografia ,,Școala Generală “Cornelius Radu” Rădinești” se bucură de o instructivă prefață demnă de un profesor universitar, în persoana domnului Dinică Ciobotea, specialist în domeniul istoriei. După un istoric al învățământului din Rădinești, începând cu anul 1838 și până în zilele noastre, 233 de pagini din totalul de 336 conțin comunicări oficiale (adrese) trimise unor instituții județene (Inspectoratul Școlar Gorj, Prefectura, Consiliul Județean) și centrale ( Ministerul Educației, Parlamentul) privind necesitatea reabilitării, reconstrucției și menținerii Școlii Generale în Rădinești. Demnă de evidențiat este tenacitatea profesorilor Constantin și Marin Arcuș în marea bătălie pentru evitarea desființării Școlii Generale “Cornelius Radu” Rădinești, venind cu argumente certe, cu perseverența lor de neînvins, ajutați permanent de senatorul de Gorj, domnul inginer Ion Florescu.
De-a dreptul emoționantă este relatarea solemnității de atribuire a noii denumiri a Școlii Generale Rădinești, purtând numele celui mai de seamă fiu al acestor meleaguri, “Cornelius Radu”, seismolog , cu reputație mondială, membru al Aacademiei de Științe din New-York, decedat în anul 1995. Emoționante sunt luările de cuvânt ale unor foști colegi care au evocat personalitatea lui Cornelius Radu, primul român care a dobândit doctoratul (doctor docent) în științe la Strasbourg după cel de Al Doilea Război Mondial cu calificativul «Tres Honorable». Atunci a trimis o vedere familiei în care scria: “Scumpii mei părinți, să fiți mândri că aveți un copil care a luat doctoratul în Franța. S-au prezentat un român, un belgian și un francez. Românul din Piscu Rugului a luat 10 (zece)”. Sincer să fiu, sensibil cum sunt, citind aceste cuvinte am izbucnit în lacrimi, știind prin câte a trecut această celebritate. Cinste familiei preotului Gheorghe Radu care a dat țării acest “tezaur uman”, și fie ca amintirea-i să devină o veșnicie. Această monografie se termină cu imagini amănunțite privind reabilitarea și reconstruirea Școlii Gimnaziale “Cornelius Radu” Rădinești.
Ultima carte apărută în colaborare, “Muzeul Satului Rădinești” se deschide cu o istorie a muzeologiei în Europa și în țara noastră, apoi se prezintă actul de înființare a Muzeului Satului Rădinești, datat 1 octombrie 1973. Urmează bogate imagini din cele trei secții ale Muzeului: istorică, etnografică și științe naturale. Se continuă cu “Vizitatorii care au cuvântul” și se încheie cu presa vremii despre acest act cultural.
Cu prilejul împlinirii a 520 de ani de la prima atestare documentară a satului Rădinești și două decenii de la înființarea Societății Cultural-Științifice “Rădinești-Gorj”, Consiliul Director al acesteia a decis să lanseze un Testament în anul 2010 către urmașii din satele de la izvoarele pârâului Plosca care formau fosta comună Rădinești până în 1968, având următorul final: “Urmașilor noșt´i rădineșteni,/ Lăsăm, cu drag, drept moștenire/ Izbânzile noastre de moșneni/ Spre-a le continua în veci/ Cu și mai multă râvnă și iubire”.
O realizare spectaculoasă a Consiliului Director al Societății Cultural-Științifice “Rădinești-Gorj” este înființarea Ansamblului cu numele celui mai vestit lăutar “Ionile Cercel”. Ansamblul cuprinde elevi școlarizați de la Școala Generală “Cornelius Radu” Rădinești, din Stejari și din localitățile aparținătoare județului Dolj. Cu 5000 de euro, proveniți printr-un proiect CEZ, s-au cumpărat instrumente muzicale (viori, contrabas, țambal, acordeoane, chitare, naiuri) și s-au adus instructori de la Iancu Jianu, Craiova, Melinești și Dănciulești. Grație unor eforturi susținute din partea instructorilor, a managerului și dirijorului profesor doctor Constantin M. Arcuș, începând cu 18 iunie 2018, formația muzicală a dat primele spectacole în Dănciulești, în localități din județele Gorj, Dolj, Vâlcea și două spectacole la Universitatea din Craiova. Pe lângă formația instrumentală, Ansamblul mai cuprinde un cor și o formație de dansuri, având ca dirijor pe Constantin M. Arcuș, care a fost pregătit de tatăl său, Marin Arcuș, în cadrul cercului de vioară. Ne numărăm printre admiratorii acestui Ansamblu, profund impresionați, care a prezentat un spectacol de zile mări pe data de 29 iunie 2019, cu ocazia întrunirii anuale a membrilor Societății Cultural-Științifice “Rădinești-Gorj”, societate care a obținut și statutul de Întreprindere socială cu numărul 1, în Gorj.
Preocupați de evitarea emigrației locuitorilor, de stabilitatea acestora și de stimularea realizării unor activități specifice satului și a modalităților de valorificare a produselor locale, au invitat personalități de la Craiova și de la Tismana, oameni cu anumite calități antreprenoriale.
Acești vrednici slujbași ai învățământului de pe meleagurile Rădineștilor au dovedit pricepere, talent și tenacitate în toate demersurile lor, lucrând permanent cu mintea și cu inima. Modești în toate manifestările lor, n-au fost niște rangofili. Toate înfăptuirile lor n-au fost lipsite de sacrificii în plan personal, nelipsind cele de ordin pecuniar, mai ales în prezent când timpul înseamnă bani, iar cultura este tratată ca o cenușărească.
Toate demersurile lor, toate înfăptuirile din domeniul culturii spirituale și materiale, toate cărțile publicate nu s-au născut din vanități trecătoare, dimpotrivă, așa le-a dictat conștiința unor descendenți din moșneni, așa le-a poruncit moralitatea severă moștenită de la părinți și de la străbuni. Au mers pe principiul: “Dorește mult, speră puțin, nu cere nimic”. (Stendhal)
Stând de vorbă cu Marin I. Arcuș despre un anumit semn de recunoștință pentru cele înfăptuite, acesta a venit cu un exemplu de înțelepciune ce ne-a dat fiori: “Un rege a hotărât să construiască într-un orășel un spital pentru oamenii săraci și suferinzi, dar nu avea suficienți bani.
A dat sfoară în țară că cine dă cei mai mulți bani va fi făcut baron, iar cine dă pe jumătate va fi conte. S-au strâns foarte mulți bani și s-a construit spitalul. Erau de ajuns și pentru întreținere. La inaugurarea spitalului s-a strâns foarte multă lume. Pe placa comemorativă scria: “Acest spital a fost construit prin prostia și vanitatea unor oameni”. Mesajul este clar: sunt oameni care fac bine urmărind recompense, funcții, ranguri. Toate acestea sunt străine de familia profesorului Marin I. Arcuș.
Sunt convins că Marin Arcuș, modest cum îl știm, dacă ar afla, s-ar împotrivi intenției noastre de a exprima aceste gânduri prin intermediul scrisului.
Nolens-volens, Arcușii sunt de iure cetățeni de onoare ai comunei Dănciulești și repere de intelectualitate și de moralitate în județul Gorj.
Constantin E. Ungureanu
