În „Cartea cu jucării”, Tudor Arghezi poetizează „o povestire mică, mică de tot, cât o batistă”. Îşi încearcă, înainte de a le folosi, cuvintele „în dreptul urechii, ca nişte ulcele smălţuite de pământ” ca să le vadă „cât pot să sune şi cât ar putea să tacă”. Îşi încearcă cuvintele şi-n zarea soarelui, ca nişte ouă proaspete de găinuşă albă (să le vadă „bănuţul”, adică semnificaţia). Deci plastic (adică prin imagini concrete)…
Sursa articol si foto: gorjeanul.ro
Cititi tot articolul
