Cheile Sohodolului se întind pe o distanţă de aproximativ 12 km între Poiana Contului şi comuna Runcu. Acestea, în opinia geologilor, pot fi împărţite în trei sectoare: Cheile Runcului, Cheile Vidrei şi Cheile Pătrunsa. Împărţirea este rezultatul configuraţiei geologice unde calcarele care ocupă cea mai mare parte sunt întrerupte de două ori de bare de şisturi cristaline şi granituri.
Calcarele jurassice şi cretacice predominante în acest perimetru prezintă o mare permeabilitate carstică, datorită unui sistem bine dezvoltat de fisuri, canale, peşteri şi avene formate în urma unui îndelungat proces de dizolvare, provocat de apele meteorice ori din râuri. Prin acest adevărat labirint subteran apele se infiltrează cu uşurinţă dând naştere la o multitudine de fenomene carstice dintre care cele mai importante sunt cele de insurgenţă şi exurgenţă. În alte cazuri apa se înmagazinează în golurile subterane şi iese la suprafaţă sub forma unor izbucuri din care unele cu debite importante.
Şisturile cristaline, granitele şi conglomeratele prezente în zonă nu prezintă în opinia hidrogeologilor, ce au efectuat în acest perimetru studii de specialitate importanţă carstică, ci numai sub aspect hidrochimic determinând gradul şi tipul de mineralizare a apei. În unele locuri mai ales între Sohodol şi Deleş prin alterarea calcarelor în combinaţie cu oxizii de fier din natură s-au format depozite de terra- rossa cu grosimi în unele locuri de până la 6 m. În timpul precipitaţiilor abundente, acestea sunt spălate de apele torenţiale şi depozitate în văile din apropiere. De asemenea, pereţii interiori ai golurilor carstice sunt tapiţaţi cu o peliculă fină provenită din depunerea suspensiilor aduse de precipitaţii, formată în mare parte din argilă şi terra rossa. În perioadele cu precipitaţii abundente creste, viteza de circulaţie a apei în carst fapt ce produce o spălare accentuată şi antrenarea unui volum mai mare de suspensii în apă.
Circulaţia subterană a apei este fenomenul cel mai interesant şi în acelaşi timp cel mai complex din Cheile Sohodolului şi extrapolând pe zona delimitată la est de Şuşiţa Verde şi la vest de Sohodol. Se poate afirma în urma rezultatelor determinărilor cu trasori că avem de-a face cu o circulaţie foarte activă a apei în subteran, circulaţie favorizată de structura geologică a zonei (calcare carstificabile), precum şi diferenţele de cotă dintre văi.
Astfel putem constata că Şuşiţa Verde este mai sus decât Şuşiţa Seacă care la rândul ei este mai sus decât Sohodolul. La rândul său acesta este mai sus decât Bistriţa cel mai apropiat râu spre vest, dar de care este despărţit de o zonă cu formaţiuni impermeabile ce nu au favorizat procesele de carstificare şi de circulaţie a apei în subteran.
Pentru determinarea relaţiilor hidrologice existente în acest perimetru mai mulţi hidrogeologi români ajutaţi de tehnica aferentă au efectuat o serie de marcări cu trasori clasici, precum şi cu trasori speciali. Rezultatele acestor determinări coroborate cu factorii locali au dus la o serie de concluzii foarte interesante:
-În sectorul Pătrunsa există o circulaţie subterană a apei între punctul Toaia Dracilor de pe Gropu şi izbucurile Pătrunsa, Picuel şi Izvorul Muşchiat de pe Sohodol.
-Între peştera Gârla Vacii şi izbucurile Vâlceaua (Gâlciomiţa), Jaleş şi Runcu există relaţii hidrologice.
-Între punctele de penetrare a apei în calcar localizate în perimetrul Şuşiţa Verde-Şuşiţa Seacă şi izbucurile Vâlceaua şi Jaleş din Sohodol există legături hidrologice. Apa ce se pierde în această zonă circulă printr-o complicată reţea subterană ce străbate bazine de recepţie mari unde trasorii sunt puternic diluaţi pentru a reapărea la lumina zilei în perimetrul izbucurilor Vâlceaua –Jaleş –Albulescu –Balaurul.
-Între Bistriţa şi izbucurile de pe Sohodol nu există relaţii hidrologice.
De o importanţă majoră în acest perimetru este faptul că izbucul Vâlceaua sau Gâlciomiţa, cum mai este cunoscut printre localnici a fost captat şi asigură o parte din apa potabilă necesară municipiului Târgu-Jiu, lucru ce impune tratarea acestui perimetru ca zonă specială locală. La toate acestea se adaugă şi posibilitatea desfăşurării unor activităţi speoturistice necontrolate ori deversări de reziduuri ce pot avea serioase consecinţe asupra apelor de suprafaţă şi din subteran. Acestea se pot contamina de la punctele de poluare aflate în calea lor sau ca urmare a activităţilor iresponsabile ale unor aşa-zişi turişti. De aceea se recomandă ca zonele de penetrare a apelor în carst, precum şi cele în care acestea apar la lumina zilei să fie atent supravegheate şi ecologizate periodic. Am participat în trecut şi eu la câteva dintre aceste acţiuni de ecologizare şi pot spune cu mâna pe inimă că am rămas total dezamăgit şi cu un gust amar de indiferenţa cu care aşa-zişi turişti tratează mediul ambiant din acest perimetru (şi nu numai) întărindu-mi convingerea că mai presus de sancţiuni este nevoie de o profundă schimbare a mentalităţilor unora dintre semenii noştri. Totuşi până la această schimbare sunt necesare unele măsuri concrete cum ar fi propuneri de instituire a unor zone de protecţie în care să se interzică orice activităţi ce ar putea genera focare de poluare.
Astfel, se pot lua în calcul ca propuneri instituirea zonelor de protecţie: peştera Gârla Vacii, tunelul Nările, precum şi insurgenţa Toaia Dracilor de pe Gropu. În aceste puncte apa dispare în carst apărând în mai multe puncte: izbucurile Vâlceaua, Jaleş, Albulescu şi Balaurul.
Tot ca zone de protecţie se mai pot propune şi perimetrele dintre fostul complex Bucium –Sohodol și Cheile Vidrei precum şi perimetrul de la confluenţa Sohodolului cu Valea Rea până la confluenţa cu Gropul.
Având în vedere că Valea Sohodolului este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din judeţul nostru cu toate consecinţele legate de impactul (cel mai adesea negativ) asupra mediului, printr-un turism civilizat în deplină armonie cu factorii ambientali locali această zonă de o frumuseţe aparte va putea continua să ne încânte şi pe viitor prin bogăţia fenomenelor carstice şi a diversităţii sale biologice.
Mugurel PETRESCU
